ipohondrie

am apă la plămâni plămânii mei scapă ordinarei mecanici a fluidelor nefiind omogen și continuu ci vâscos/ o gelatină casantă aburul din plămâni/ aruncă la coșul de paradoxuri/ fizica și vântul bate/ tot bate unde vrea și tușesc/ tușesc mult și expectorațiilor mele bogate o formă cvasisferică le dă/ tensiunea superficială expectorez/ așadar/ perle tot…

la etajul trei/ miroase a carne prăjită

sufletul meu nu locuiește cu mine locuiește pe blocuri/ la soare urc la el zilnic/ să reglăm antene de țeavă le mișcăm nițel/ legăm niște fire de cupru oamenii din apartamente prind sârbii/ bulgarii pot vedea un meci din șaisprezecimi sufletul meu locuiește la etajul de sus dedesubt sunt câteva zeci de camere goale/ stă…

că moartea nu vrea nimic/ decât suflet de voinic

don quijote are hernie de disc în noaptea aceasta doarme la hanul ancuței se bea vin fiert și cântă frații gore se spun glume/ inventează chestii el își face poze/ le pune pe facebook curg comentarii/ degete mari îndreptate în sus dimineața își vinde/ la fier vechi/ armura întreagă scutierul său intră cioban/ undeva prin…

acum

o muscă albastră a rămas captivă în mine va muri cu zile/ de singurătate sau va trăi/ rezistând prin cultură într-o genuină și poetică simbioză cu gazda îi zic tencuiește-mi/ pe dinăuntru/ interioritatea sclivisește cu piatră măruntă/ sare bordeleză spoiește cu var o pereche de sensuri bâzâie-mi laul în ureche internă acum

atelier

chipurile sfinților se fac greu zugravii de icoane ezită/ se tem dorm rău și visează în spasme/ atunci linii/ culori/ nuanțe și gesturi în atelier/dimineața/ ei intră cu ochii închiși se mint că mai au de tușat o copită/ un drac/ niște pustnici sabia sfântului gheorghe și găoacea feței rămâne acolo sprijinită în colțul străin…

intravenos

meritele prisositoare ale poeților morți se adună/ într-un depozit/ la academie se fărâmițează într-un malaxor suprarealist și absurd se comprimă/ apoi/ în pastile ori se fierb/ obținându-se marmeladă celor mai înrăiți cititori li se trimit plicuri plicuri mici/ cu prafuri concentrate ei le pot priza/ c-o inspirație lungă utilizând carapacea goală a unui stilou negru/…

carieră de piatră

toată lumea/ e poftită/ la restaurantul din colț se vor servi minereuri/ metale rare/ superconductori toate scoase cu greu din crăpături de pământ unde nu mai doarme vreun amărât de sihastru se va bea doar zeamă de scoarță terestră răcită/ forțat/ cu tehnologii la sfârșit/ ca desert în excavatoare/ invitații vor fi duși pe un…

școală de vară

cei doișpe pustnici neștiuți/ din muntele atos trăiesc/ incognito/ la mine-n oraș de o vreme instruiesc o armată de căutători în gunoaie și le ia timp/ cu doar șapte cuvinte rostite pe zi ăsta o să fie un război de gherilă zice-ăl bătrân împrumutând un cuvânt/ din ziua de mâine

omorât cu pietre/ afară din cetate

poeții trec intensități pe hârtie la tine în casă/ nimeni nu crede că tu ai fi proorocul celor de-un sânge cu tine le pari/ un pic/ altul și ieși/ într-un târziu/ la un drum năuc/ faci cu mâna /în ambele sensuri

morna

cred că în cabo verde/ nu avem ambasadă scrisorile ajung greu în arhipelag oricum/ între noi și ei se află oceane/ se află ceruri o prăpastie șuierătoare de vânturi/ furtuni un zid nesurpat de cântece triste

mov

eu nasc pui vii ce mănâncă lapte cu laptele-cucului se fac mari omul din mine le cântă glorioșilor/ glorioșilor voi sunteți mai frumoși decât movul decât o lumină ce trece/ rectiliniu/ prin vin

șantier

firmă serioasă/ mare angajăm lucrători în construcții se oferă salariu/ cafea/ avantaje și cizme demolăm tot/ clădim de la zero o lume primim alcoolici/ ratați drogați ce cunosc greacă/ latină primim bătrâni/ metaliști/ depeșari invalizi ce recită homer/ ce mănâncă origen pe pâine echivalăm studii/ oferim titluri se va face/ la sfârșit/ o poză de…

eu

două gânduri limpezi joacă X și 0 între diagonalele frunții le dau timp/ miza îmi scapă le privesc în oglindă/ senin le-aș putea turti cu pliciul de muște la radio se omagiază vicente amigo ole ole/ se aude prin tot cartierul tac. mă prefac apatic/ neutru un vulcan stins

alte poezii

alte poezii se scriu cu sughițuri cu dureri de măsele cu mâini amorțite sub tine te tot răsucești primprejur de cuvinte niciunuia nu-i poți denumi forma/  cele câteva dimensiuni ale vieții lumea în care trăim toți încetează a mai avea legi cunoscute și ferme chinul tău se desfășoară continuu în învălmășite universuri/ foarte paralele

ereditate

fiule tu ești cel din urmă născut  dintr-un șir nesfârșit de bărbați plângăcioși  în neamul acesta noi plângem ușor/ o să vezi  avem ceva aplecări codificate genetic  ai noștri au plâns în toate împrejurările vieții  cei mai buni au fost/ totdeauna/ ciobanii  iar stirpea noastră are câțiva  străbunicu-to/  lasă-mă acum să-ți vorbesc un pic despre el  era…

unele poezii

unele poezii se scriu cu puțină/ cu foarte puțină cerneală un semn aici/ un punct acolo îți pare că foile au propriul sistem de irigații  desculț/ tu doar adâncești șanțuri/ mărginești gropi schimbi macazurile apei/ cu bolovani și pietre

invitație

mă admiră intens niște oameni   din singapore  vino aici să citești pe la târguri/ prin piețe/ îmi zic  sau vino de tot  suntem un popor fericit  la noi plouă zilnic  lumina se strânge în bălți  și pornește spre mare 

david dictează psalmi/ lui van gogh și fibonacci

împărate/ șopti dacă privești luna printre crengile fără frunze coroana pomilor se transformă-n spirale lumina merge în sus/ se desface spre mult construiește raporturi exacte/ elucubrează fantastic da da știu/ știu ce zici asta/ desigur/ îmi sună căzu într-un gând împăratul uite/ ăștia doi/ dacă pot să vină să mănânce cu mine regele e bătrân/…

sunt nebun

dăruiește-mi/ chiar azi/ o haină de noapte fără cusătură să fie aș vrea să tot dorm pe de-a-ntregul în ea ca într-o cămașă de forță sunt nebun/ aud voci nopțile visez fluturi trenuri ce nu le mai pot opri în vreo gară locomotiva mă duce aiurea/ febril și hipnotic trec peste valize căzute-ntre șine peste…

Cerșetorii. Teatru mut

Seara 1. Decorul imită intersecția madrilenă din Avenida America 2: blocuri, zgomot, pietoni, miros de cornuri cu ciocolată. Sala de teatru este o hală mare, cu scena, un podium dreptunghiular, în centru. Spectatorii au în mâini mașinuțe de jucărie, de toate formele/ culorile/ modelele; aleargă toți, ca într-un viespar, de colo până colo. Unii bâzâie,…

poem simfonic

mi-am agățat în pereți chipuri din când în când mă așez în genunchi întind mâinile par și eu/ puțin/ gravat într-o reprezentare istoristă îi rog primiți-mă primiți-mă primiți-mă și pe mine ăștia nimic/ mă ignoră la ei nu ajunge ceva preda tace miop/ tot învelit în astrahane sorescu e slab ca un semnul mirării scrie…

odihnește-mă

vino mulează-te perfect pe cutele durerilor mele apropie-te mulează-te perfect pe urma răpirilor mele în cer șezi spală-mi picioarele/ slujește-mi în neștire rămâi nicicum nu mă pierde din ochi jelește-mi puțin poate un cântec de leagăn

pătuiage

viile din chiciu s-au scos din pământ undeva prin anii cincizeci cu tractoarele oamenii şi-au luat acasă butucii joardele ca pe mână mii de nuci scorburoși pătuiage vânturile iernii aceleia dintre doi ani nesfârșiți și banali au bătut altcum au bătut altcum

dincolo de iordan

prietenii mei nu mai sună nu mă mai caută nimeni/ vreun pic nu-mi trimit semeseuri fotografii/ porumbei călători le trimit eu telegrame/ succint-alarmiste clipind pe morse/ din lună si stele într-un cor antic îmi răspund tu eşti poet/ tu eşti ca moise ai treabă te lăsăm să despici marea în două să treci prin deșert…

pregătiri petru sfârșitul lumii

realitatea a luat-o la fugă/ nebună aduceți-mi o sticlă de porto mă întorc la poezie ca un desfrânat la amante îmi strâng cuvinte-n cămară ah/ după foametea care vine numai eu voi trai ah/ dar aduceți-mi o sticlă de porto îmi sar plânsete instantanee din ochi/ dop de șampanii

74. mai mult decât lumina

ia-mă la tine/ înfiază-mă uit chestii îmi tremură mâna / în spasme hilare apleacă-te înspre mine (ades) zgâlțâie-mi umerii șoptește tu ești (oricum) luceafărul dimineții / lumina

73. liniște

ultimele ore din noapte sedează nu se aude nimic niciun zgomot de fond plouă cu pilitură de fier e o ninsoare absurdă peste pereții lumii căptușiți în câmpuri magnetice

72. ruta 17

furgoneta mea încărcată cu ouă aleargă prin varii orașe într-o febrilitate nebună idei felurite îmi merg înainte ca un iepure fals unor câini de la curse accelerez temerar ignor semne și reguli scot capul pe geam întind mâna/ cu ochii holbați din portbagajul mașinilor dimprejur iese/ livid/ adrian păunescu îi citesc pe buze că-mi zice…

71. variațiunile goldberg

camera mea/ lungă/ are o fereastră spre răsărit când stau în pat/ desigur/ par un mort așa cu capul în pernă/ cu picioarele înainte poate chiar locuiesc într-o criptă lumea îmi dă târcoale pe-afară/ prin cimitir oamenii se opresc și comentează bonom da ce face ăsta aici înăuntru se aude foit și plimbat de papuci…

70. saudade

îmi expiră unele sentimente îmi îmbătrânesc niște trăiri la ghișeu/ un domn cu butoni pune întrebări extrem de ciudate prescrie terapii alandala o actualizare imperioasă de date instalare de aplicații recente în mine/ cuvinte înșurubează ieșiri

69. implozie

între mine și tine/ iubito se tot cască o gaură neagră în luminosul ei orizont al evenimentelor zâmbetele noastre subțiindu-se paroxistic stânjenite/ false/ lăbărțate la infinit o încremenită singularitate

68. concert

văd/ în salon al treilea pentru pian de beethoven sfântul solista vine desculță mă plagiază ha ha dirijorul e rotofei îmbrăcat în chinez interpreta-i conduce pe toți din ochi și sprâncene pare că duce o luptă sau face amor cu dantura ei nealiniată corect mimează mereu pam pam și pam agonizând dirijorul e mic/ stă…

67. bruxism

visez urât un ravel derulat foarte rapid înainte nostalgia singură doar mai naște poeme la contactul cu oameni concreți ideile-mi scrâșnesc dinții-ntre ele în mizantropice strânsori canibale

100. endorfine

timp de una sută sentimente minore mintea îmi fusese cu totul răpită jos viața se scurgea cu totul firesc munceam mult beam vin amestecat cu fiere creșteam copiii analizele îmi ieșiseră bine plămânii ficatul rinichii normal luciditatea mărită

66. patetică

trecerea verii mă doare ca o iubită fugită cu altul ridic mâna dreaptă și jur niciodată eu n-o să scriu despre toamnă ca poet am puterea aceasta de-a coborî în neființă lucrurile despre care nu povestesc

65. citadin

locuiesc într-un oraș mare îți ia o viață întreagă s-ajungi de la un capăt la altul poți trăi fără să te cunoască nimeni doar cel de la bar care-ți dă o cafea neagră și rom de jamaica bătrâna de la frizerie întârzie cu mâini translucide printre firele tăiate de păr tu nu te mai speli…

64. mărioaca

una mărioaca știa să le ia vacilor/ colastra vorbeam puțin/ înainte din două litere și un semn făceam o bună impresie povesteam/ succint/ sensuri baba asta descântătoarea c-un blestem/ doar/ m-a și îmbolnăvit de cuvinte

63. continuum spațio-temporal

țiganii de pe avenida juventud vorbesc mult în fața scării de bloc seara vine unu și zice să zidim un turn putem sări din planetă-n planetă se face liniște o mie de ani un copil ne-nțărcat rupe tăcerea iar e cald/ zice vecina de la trei o să fie mai bine/ de vineri încolo răspunde…

62. ciorne

ca unui bucătar firimituri și resturi ție-ți rămân pe birou ciorne sunt frunze de tutun sunt vreascuri când cad sună uscat/ și crapă nu servesc la nimic le arunci și le uiți ca pe o zgaibă

61. soldatul

am  întotdeauna o armă cu mine te-aș putea învinge ușor cuțite bricege trei săbii și-o lance îți pot strivi inima îți pot fărâma oase dar nu dintr-o incomprehensibilă și perplexă nedumerire nu

60. proză

anotimpul acesta scriu proză din burtoiul stafidit/ al minții ies întâmplări rare personaje anoste bat schilodesc mă lasă mort la marginea foii

59. case cu geamlâc

mi se cere să fac o exhaustivă analiză unor case cu geamlâc refuz îmi rezultă/ firește imposibil e cu neputință/ zic/ să clasifici pe specii de sticlă/ pe genuri de fier aluminiu plastic sau lemn cum au găsit de cuviință/ unii să se închidă în spatele unor sticle/ colorate poate frenetic cetățenii își pun flori…

58. unele tristeți se descriu greu

noaptea gările de tren sunt lipsite de zgomot oamenii se ascund unii de alții tristețea se trăiește promiscuu din când în când pe hora unirii sau pe marșul lui iancu difuzoarele de deasupra anunță suntem într-o gară tovarăși încă se pleacă încă se vine prefăceți-vă deci fericiți ce naiba

57. simptome

te tot sun cu taxă inversă iubito am numai folk în cap (se fierb ouă moi se iartă minciuni) intră robotul și zice cinstite om al muncii manifești o ilegală cădere în proză călătoria în timp este evident interzisă

56. cântec de adormit nevroze

pândarii de noapte trăiesc în coverci făcute pe câmpuri păzesc roșiile castraveții porumbul și să nu vină moartea peste cei de acasă soarta lor atârnă de producția la hectar își taie venele pe tură și picură sânge la rădăcini legumele cresc se obțin recolte record cei rămași în sat pot trăi veșnic și mâine

55. ditiramb

mie îmi pare că poeții toți sunt niște masculi alfa cuvintele  pe care nu le-au trăit  niciodată sunt trimise în față sunt cuvinte slabe necunoscute fără vlagă și nerv stafii cărora cu greu li se mai recunoaște existența în dex în mijloc de tot stau cuvintele mari  fapte importante le știi după gheare după urma…

54. pe la noi crește o iarbă frumoasă

despre lumină oamenii/  lozesc oamenii/ aiurează în afara legilor fizicii nu se înțeleg/ de exemplu chestiuni foarte simple/ cum ar fi strălucirea unor fire de iarbă deci/ nu se cunoaște sigur aproape nimic despre natura cea mai intrinsecă a acestor înalte a acestor subțiri și uscate fire de iarbă de pe marginea drumului oamenii sunt…

53. ca și când

ia zi-mi nu ți se face și ție câteodată dor de cele mai simple lucruri din lume e ca și când ai tot vrea să-ți ridici o bucătărie de vară c-o prispă micuță pătrată pe care încet să dormi noaptea dar tu te trezești mai apoi nădușit zbuciumat și spui răgușit bă fraților ascultați la…

52. păi

păi noi suntem pești de apă sărată noi suntem pești din apele dulci păi noi ieșim uneori pe uscat să vânăm caprele negre păi noi ieșim uneori din bulboane să vânăm antilope

51. mai-ncales

aruncam lipii maro de pe mal pe verdele bălții (o baltă întinsă era) piatra sărea de n ori și murea apoi înecată odată cu-azvârlitura  ne pleca mâna ne plecau ochii ne goleam așa pe de-a-ntregul ca o căpistere râcâită bine de coajă cei mai buni dintre noi profețeau apoi pe potecă declamau precum platon mai-ncales…

50. dinți

oamenii încep ca să își puie dinți unii își pun dinții din față alții își repară măsele cel mai rău e de cei care au gingiile tari ca o copită de iapă au ros așa în carne la poame/ la sensuri acuma cohorte întregi de bărbați și femei umblă să le râcâie bătătura

49. despre starea cuantică a lucrurilor celor mai din adânc

lucrurile cele mai din adânc au o lege a lor cuantică atunci când vorbești/ despre ele pălesc se-mpuținează/ și mor

48. țara mea

țara mea este o țară mică e doar o miriște întinsă un prund cu corcoduși într-un colț niște guguștiuci care cântă câteva babe îmbrăcate în negru de deasupra ne-ndeasă domol un cer pustiit ca de-o vară țara mea e o țară perfectă eu definitiv  aici sunt născut sunt zidit în limba lui sorescu

47. suc la dozator

s-au pierdut tratatele toate despre cum se face mai potrivit tescovina pe mine m-au hrănit mai apoi cu suc de la dozatorul din capătul străzii îmi plăcea unul albicios/ de-ananas lumea cumpăra în bidoane mari cu capac ca-n pragul unei secete  ce aprinde păduri ce aprinde păduri ce aprinde păduri

46. albastru de voroneț

am ars într-o zi vreo paișpe icoane le-am pus eu dintr-odată pe foc umplutu-s-a casa întreagă de căldură mireasmă și fum un albastru așa ca de prună un albastru așa ca de țuici

45. transplant

păi să-i luăm ochii din cap ei și-au zis și mi-au luat ochii din cap erau niște ochi ce văzuseră multe. nu știu nunți rochii și pajiști copii ferice de cel ce-mi va primi ochii ziceam eu dintr-un colț. fără vreo osteneală de-acum înainte va vedea bine păi să-i luăm și plămânii au zis și…

44. ultima dorință a unui țăran liber

caso căsuțo căsoaio o să mă las îndrăgostit și de tine inima-mi s-a lipit totdeauna de locuri de oameni de lucruri din satul acesta nu am putut ca să plec niciodată să mă îngropi în grădinița din spatele casei muiere

43. oblamnic, substantiv comun

am amețit când m-am uitat înapoi mersesem mult mult în neștire și-acum printre niște pereți făcuți ca din linii de ceață mă vedeam singur se pare că și eu trec prin criza bărbatului de patruj de ani văd nebunia lumii și-mi zic e pierdut totul deja frate totul deja și când a fost ca să…

42. despre vise și vedenii

mi s-a părut tată că te văd prin curtea unui spital de nebuni ochii ți-erau transparenți parcă atunci și prin ei în spatele capului foarte lipite de ceafă agățate răsfirate ți se zăreau gânduri multe toate mărunte și moi ca niște boabe de fasole nefiartă se făcea mai apoi că îmi zici îndrăgostitu-m-am copile de…

41. eu nu am văzut

eu nu am văzut niciodată pe nimeni murind ori tocmai trecând pe lumea cealaltă știi muribunzii mereu îți lasă ție drept moștenire privirea din urmă a lor ca o apă cu gust de stătut și de rece asta-mi aduce aminte de ursu un câine mărunt într-un galben sătul de culoare cumva a aflat că plecăm…

40. îngerul meu păzitor

nici nu m-au lăsat să stau jos am mâncat așa din picioare și le-am suportat privirile multe sunt străin sunt străin m-au pus ca să strig eu mi-am scrijelit asta pe oase cu dintele rămas înfipt în bucata de pâine mă aștepta un înger la ușă mi-a întins șervețele de plâns care miroseau a ierburi…

39. siesta

m-am așezat  m-am culcat  m-am întins  sunt convins că pot ca să mor dacă renunț cu toată puterea la mine  în fond ce altceva mă ține în viață  decât  simpla și inconștienta mea voință de-a trăi  așa că mă lepăd de mine  mă lepăd de mine mă lepăd de mine  întâi o s-adorm  și-apoi legăturile…

38. deliram și eu platitudini

în curtea unui spital de nebuni  un bărbat c-o sticlă de pepsi în mână  îmi zice  or să m-omoare aci închis ca un câine închis ca un câine  io na am rămas cu gura căscată  și mi-am împins mai departe căruciorul albastru de împărțitor de ouă  și n-am avut tăria să zic  rezistă iubitule  rezistă…

37. pio, pio!

câteva milioane de făgăduințe nu mi le-am putut ține desăvârșit săpat-am apoi adâncuri în carne ca să-mi scot o țepușă dar lasă-m-acum să resuflu nițel sunt ostenit pe de-a-ntregul

36. goliciunea lui noe

cum mintea mea umblă pe străzi desfăcută la șliț unii chiar au putut ca să-mi vadă goliciunea câtorva poezii

35. dumnezeul meu se scrie cu litere mici

Doamne Iisuse Hristoase  nu nu așa ci doamne iisuse hristoase fiul lui dumnezeu  îți mulțumesc pentru toate  sunt bucuros foarte că mă lași să te scriu cu literă mică  ești bun ești aproape  și aștepți după colț  nu ca un zeu ci ca un câine flămând  bucuros de chemarea abia mișcată din ochi a stăpânului…

34. o primăvară mai puțin

păi  am pierdut și anul acesta răsăritul din pământ al primăverii  uitat printre griji și umblat îndelung cu treburi pe dealuri  n-am mai simțit cum pământul își stoarce sufletul-n mâini  ca să picure din el sevă pentru copaci pentru pădure pentru duzi iarbă și laptele cucului  mugurii au plesnit în liniște și nebăgați vreunul în…

33. ferestre

unele ferestre sunt mici multe alte ferestre sunt mari prin toate-n încăperi intră lumină e ca o pastă fierbinte şi rece rămâne aici persistentă trecând prin lucruri şi oameni vindecându-le rostul întregindu-le forma

32. adam, a doua beție

doamne cât de ostenit mi-s  mă întind aici lângă șanț lângă drum aproape de gard  zăpușeala ăstei veri fără picătură de ploaie a descojit casele toate  a surpat ziduri și a gonit oameni  eu stau aici liniștit ca să mă-ncarc cu putere  când o să mă scol o să-nverzesc pretutindeni  ș-o să zidesc lumea întreagă…

31. muma ploii (de pe ulița lui pavel dumbrăvescu)

domnilor  mi-au zis copiii pe drum  în satul meu dintr-o luncă  hai bă pavele să facem muma ploii  că e vară târzie  și n-am mai văzut un strop de când dumnezeu a-necat lumea întreagă demult  știm noi să tot fie fix câteva mii de ani  da ce-i aia muma ploii  am întrebat ridicând din sprâncenele-mi…

30. părintelui gheorghe calciu-dumitreasa

îmbătrânește-mă doamne odată  am zis  fața mea e prea ca de prunci  și privirea-mi pare să vadă încă prea multe din lumea de-aici  mersul mi-e țanțoș săltând voinicește  văd că abia fața cutată și părul albit le spun celorlalți  că și eu sunt unul de-al lor  și eu am zis mereu cu tărie  că  timpul…

29. întrebări din întuneric

frate  mă așteaptă sau nu  lumina  unde se termină beuca  mă întreb încontinuu  căci văd cum  până şi vântul își zgârie carnea  grăbind spre nainte  printre vârfetele reci  din pădure

28. șopârle

aerul tot  cade spre pământ  în picături mari  ca de ploaie  m-am învățat să trăiesc  precum o șopârlă  ținându-mi răsuflarea  cu greu  de la o boabă  la alta

27. șerpi

toate păcatele te mănâncă pe dinăuntru  eu am crezu că șerpii sunt vegani  se încolăcesc în jurul ierbii până storc de acolo poate că laptele cucului  pe care-l beau cu gura căscată spre cer  dară nu

26. o postață

eu și acum aștept la capătul locului  moleșit de căldură  să-mi treacă zilele toate  un cocean de porumb învelit în ziarul scânteia  a fost pus ca dop  în damigeana-aceasta nămolită  a fericitei mele nedumeriri

25. alte plângeri, ale altui prooroc

lumea toată a ajuns de nesuportat  fericiți sunt cei cărora le este lipsă de domnul  s-a zis păcatele dor îmi vine totuși așa de greu să mă despart  de  închegarea aceasta care nu este cum fusese menită să fie

24. exerciții foarte fizice de pocăință

știu că de la tine vin culorile  fericitule mă întind pe pământ cu mâinile spre nainte  renunțând la tot  până și la a mă preda cu totul ție  -ndurate

23. lucidități ascetice

acum știu și eu  că  psaltirea/ domnilor/ se citește-n picioare  de fapt orice poezie trebuie citită stând drept  pentru ca întregul adevăr care vine din ea  să-ți facă picioarele grele  și fuga de ce nu știi că trebuie să te faci  să devină cu neputință  așa cum așa cum așa cum

22. alt epitaf, al treilea

zilele vieții mele pline de datorii iartă-mi-le  n-am putut să înfrâng lumea aceasta  luptele mele se văd în pieile fețișoarei mele  mor zdrobit  mor călcat în picioare ca țestul din vatră  dar câștigat  într-un fel mai înalt decât toți plopii cei vechi de la marginea satului

21. astrofizică

în universul acesta proclamat infinit  se va găsi și pentru tine  preablândule  un loc destul de departe  îmi vine să zic  un loc destul de ferit  am auzit că două infinituri nu se întâlnesc totuși nicicând  împinse în direcții opuse de o bună uitare ce vindecă  toate

20. invidie

lui nichita i te-ai descoperit  drept  cubul perfect ciobit la un colț  singurătății mele doamne  i te-ai ascuns  și  nicio formă cât de cât geometrică nu se vede  mai încolo de acoperișul surpat al zilelor mele/ preastrâmbe

19. o execuție

ce bine și-a spus pe marginea gropii tocmai săpate o să mor zicând ceva rugăciuni și făcându-mi prieteni doamne plângea la sfârșit am mâncat înaintea ta cu unghiile mari pline de mizerii iertare iertare iertare

18. cum se roagă bețivii

doamne  tu știi toate  nu te iubesc nicicum  nu te iubesc așa cum iubesc o cadână frumoasă  nu te iubesc cum iubesc lumina cea caldă din casă  ochii din cap doamne și copiii ce mi i-ai dat  mi-s cu mult mai scumpi decât tine  dar vezi  numai de tine preadulce/ mărite/ mi-e dor  ca de…

17. dincolo de lumină nu este nimic

am rămas fără ochi am rămas fără chip călcând ca în străchini spre bezna ce-o văd spre în margini  împins de lumina ce-aleargă nebunește din urmă

16. soarele este o stea albă

soarele m-a privit  alb  toată ziua  tânăr cu barbă  cuminte  așezat pe-această scară de bloc  cu paharul de cerșit înainte  maturitatea mi-o tot plimb pe trotuar  oamenii trec/ soarele pare să clipească încet  bătând între ele două pleoape/ ca două monede infime  odihnit desăvârșit în această lumină  sunt nevoit totuși să vă las să îmi…

15. sfatul unui david proorocul

nu-ți număra deci poeziile  cum și-a numărat david poporul  chiar dacă n-o să faci lepră și n-o să-ți moară niciun cuvânt  pocăința de după te va durea  de parcă te-ai naște iară și iară cu greu  de parcă te-ai naște iară și iară în chinuri

14. garsonieră

vântul a înghesuit într-un colț toată lumina ce intra abundent pe fereastră strălucea atât de puternic  și din cauza ei totul a devenit de nevăzut în cei treisprezece metri pătrați ai camerei mele

13. cum se prelinge lumina pe străzi

mi-au aruncat la gunoi  fotoliul în care stând am scris câteva poezii  ceva din lumina aceea se va fi scurgând întru totul smerit  și pe străzile-acestea  cu mult mai înguste de-acum

12. madridul amnezic

tataie al meu  dumnezeu să-l odihnească printre sfinții cei buni  s-a pogorât dintr-o dată din cer  în mijlocul acestui oraș cu totul amnezic  a venit cu căruța normal ca orice om de la țară  biciușca și-a lăsat-o prinsă-n loitră  și când s-a dat jos bucuros a luat cu el numai coasa bătută bine nainte  madridul…

11. rădăcini

au început să îmi moară  oamenii de aproape  și rădăcinile mele atunci se vor fi mutând  încet  încet de nestăvilit pe lumea ailaltă

10. plângerile unui ieremia proorocul

ce prostie să mă rog să nu piară frumusețea din lume  îngrozit că sunt martor la sfârșitul acesta  m-am găsit pe mine rătăcind și uitat  printre ceea ce un era nicidecum menit ca să fie

9. intemperii

peste pământ s-a lăsat un întuneric lăptos ca o ceață înaltă ori ca un fum de dup-un război ce a cuprins lumea întreagă nemaiavând umbră oamenii au început dintr-odată să caute soarele înecați cu totul în praf și-au dorit cu ardoare să vadă mai bine

8. rugăciunea unui țăran de la Ociogi

dă-mi un loc al meu doamne  îngrădit din toate cele o mie de laturi cu cotloane-nsorite și ferite de vânt  cu liniște multă și bine-nchegat pe la colțuri  să pot s-ațipesc fără frică  și să mă scol mulțumit ca un țăran oarecare/ dintr-o câmpie-nverzită

7. alt epitaf

mi-e teamă că vom arde cu totul  sau nu  mi-e teamă că vor arde toate rândurile scrise vreodată de mine  în lumea aceasta eu n-am lăsat nicio urmă  și nici încropirile mele n-au lăsat vreo urmă în mine  le țin pe toate captive/ închise-n cutii  dacă ele dispar  voi fi un poet care n-a scris…

6. epitaf

în urma mea n-o să rămână nimic  viața aceasta urâtă și rea a pârjolit totul  în cel mai bun caz  eu însumi îmi voi aminti de mine însumi  încercând să transform alergatul în cerc  într-o spirală perfectă

5. călătorii prin bucătăria sufletului

mănâncă din când în când din pomul însingurării  a zis dumnezeu  de toți pomii ceilalți e musai să fugi  dar caută-l caută-l pe acesta  până când vei vedea că a început să crească năuntru-ți  atunci n-o să mai trebuiască să călătorești decât spre în tine  consumându-te deci  te vei face treptat ceva numai bun de…

4. un solo largo, ¡por favor!

mergi încet  ca să nu prăpădești cafeaua mi-am zis  mergi încet  îmi zic mai mereu  neatent cum eşti vei strica poate ceva mai frumos decât tine  bine bine aud  mă fac mic mă fac nevăzut  şi privesc cuminte spre lumea ce trece

3. fotofobie

ochii mei nu se odihnesc niciodată  când nu se mișcă ciudat sub pleoapele care dorm  ochii mei privesc  spre  miezul cel cald şi pururea născător  al sufletului

2. straturi solemne de lumină

dacă lumina toată ar fi ca apa  o străpungere oricât de mică a zidurilor sau o spărtură cea mai mică spărtură  ar fi de-ajuns pentru ca încet într-un timp t  întregul gol întreaga cameră să se umple ca un bazin imens de lumină încet definitiv  târându-se mulându-se pe potriva oricărui contur  ca o apă iată…