ia zi-mi nu ți se face și ție câteodată dor de cele mai simple lucruri din lume e ca și când ai tot vrea să-ți ridici o bucătărie de vară c-o prispă micuță pătrată pe care încet să dormi noaptea dar tu te trezești mai apoi nădușit zbuciumat și spui răgușit bă fraților ascultați la…
52. păi
păi noi suntem pești de apă sărată noi suntem pești din apele dulci păi noi ieșim uneori pe uscat să vânăm caprele negre păi noi ieșim uneori din bulboane să vânăm antilope
51. mai-ncales
aruncam lipii maro de pe mal pe verdele bălții o baltă întinsă era piatra sărea de n ori și murea apoi înecată odată cu-azvârlitura ne pleca mâna ne plecau ochii ne goleam așa pe de-a-ntregul ca o căpistere râcâită bine de coaje cei mai buni dintre noi profețeau apoi pe potecă declamau precum Platon mai-ncales…
50. dinți
oamenii încep ca să își puie dinți unii își pun dinții din față alții își repară măsele cel mai rău e de cei care au gingiile tari ca o copită de iapă au ros așa în carne la poame și sensuri acuma echipe întregi de bărbați și femei umblă să le râcâie bătătura
49. despre starea cuantică a lucrurilor celor mai din adânc
lucrurile cele mai din adânc au o lege a lor cuantică atunci când vorbești/ despre ele pălesc se-mpuținează/ și mor
48. țara mea
țara mea este o țară mică e doar o miriște întinsă un prund cu corcoduși într-un colț niște gugustuci care cântă câteva babe îmbrăcate în negru de deasupra ne-ndeasă domol un cer pustiit ca de-o vară țara mea e o țară perfectă eu aici sunt născut sunt zidit în limba lui Sorescu
47. suc la dozator
s-au pierdut tratatele toate despre cum se face mai potrivit tescovina pe mine m-au hrănit mai apoi cu suc de la dozatorul din capătul străzii îmi plăcea unul albicios de-ananas lumea cumpăra în bidoane mari cu capac ca-n pragul unei secete ce aprinde păduri ce aprinde păduri ce aprinde păduri
46. albastru de voroneț
am ars într-o zi vreo paișpe icoane le-am pus eu dintr-odată pe foc umplutu-s-a casa întreagă de căldură mireasmă și fum un albastru așa ca de prună un albastru așa ca de țuici
45. transplant
păi să-i luăm ochii din cap ei și-au zis și mi-au luat ochii din cap erau niște ochi ce văzuseră multe. nu știu nunți rochii și pajiști copii ferice de cel ce-mi va primi ochii ziceam eu dintr-un colț. fără vreo osteneală de-acum înainte va vedea bine păi să-i luăm și plămânii au zis și…
44. ultima dorință a unui țăran liber
caso căsuțo căsoaio o să mă las îndrăgostit și de tine inima-mi s-a lipit totdeauna de locuri de oameni de lucruri din satul acesta nu am putut ca să plec niciodată să mă îngropi în grădinița din spatele casei muiere
43. oblamnic, substantiv comun
am amețit când m-am uitat înapoi mersesem mult mult în neștire și-acum printre niște pereți făcuți ca din linii de ceață mă vedeam singur se pare că și eu trec prin criza bărbatului de patruj de ani văd nebunia lumii și-mi zic e pierdut totul deja frate totul deja și când a fost ca să…
42. despre vise și vedenii
mi s-a părut părinte că te văz prin curtea unui spital de nebuni ochii ți-erau transparenți parcă atunci și prin ei în spatele capului foarte lipite de ceafă agățate răsfirate ți se vedeau gânduri multe toate mărunte și moi ca niște boabe de fasole nefiartă se făcea mai apoi că îmi zici îndrăgostitu-m-am copile de…
41. eu nu am văzut
eu nu am văzut niciodată pe nimeni murind ori tocmai trecând pe lumea cealaltă știi muribunzii mereu îți lasă ție drept moștenire privirea din urmă a lor ca o apă cu gust de stătut și de rece asta-mi aduce aminte de ursu un câine mărunt într-un galben sătul de culoare cumva a aflat că plecăm…
40. îngerul meu păzitor
nici nu m-au lăsat să stau jos am mâncat așa din picioare și le-am suportat privirile multe sunt străin sunt străin m-au pus ca să strig eu mi-am scrijelit asta pe oase cu dintele rămas înfipt în bucata de pâine mă aștepta un înger la ușă mi-a întins șervețele de plâns care miroseau a ierburi…
39. siesta
m-am așezat m-am culcat m-am întins sunt convins că pot ca să mor dacă renunț cu toată puterea la mine în fond ce altceva mă ține în viață decât simpla și inconștienta mea voință de-a trăi așa că mă lepăd de mine mă lepăd de mine mă lepăd de mine întâi o s-adorm și-apoi legăturile…
38. deliram și eu platitudini
în curtea unui spital de nebuni un bărbat c-o sticlă de pepsi în mână îmi zice or să m-omoare aci închis ca un câine io na am rămas cu gura căscată și mi-am împins mai departe căruciorul albastru de împărțitor de ouă și n-am avut tăria să zic rezistă iubitule rezistă iubitule poate că tocmai…
37. pio, pio!
câteva milioane de făgăduințe nu mi le-am putut ține desăvârșit săpat-am apoi adâncuri în carne ca să-mi scot o țepușă dar lasă-m-acum să resuflu nițel sunt ostenit pe de-a-ntregul
36. goliciunea lui noe
cum mintea mea umblă pe străzi desfăcută la șliț unii chiar au putut ca să-mi vadă goliciunea câtorva poezii
35. dumnezeul meu se scrie cu litere mici
Doamne Iisuse Hristoase nu nu așa ci doamne iisuse hristoase fiul lui dumnezeu îți mulțumesc pentru toate sunt bucuros foarte că mă lași să te scriu cu literă mică ești bun ești aproape și aștepți după colț nu ca un zeu ci ca un câine flămând bucuros de chemarea abia mișcată din ochi a stăpânului…
34. o primăvară mai puțin
păi am pierdut și anul acesta răsăritul din pământ al primăverii uitat printre griji și umblat îndelung cu treburi pe dealuri n-am mai simțit cum pământul își stoarce sufletul în mâini ca să picure din el sevă pentru copaci pentru pădure pentru duzi iarbă și laptele cucului mugurii au plesnit în liniște și nebăgați vreunul…
33. ferestre
unele ferestre sunt mici multe alte ferestre sunt mari prin toate-n încăperi intră lumină e ca o pastă fierbinte şi rece rămâne aici persistentă trecând prin lucruri şi oameni vindecându-le rostul întregindu-le forma
32. adam, a doua beție
doamne cât de ostenit mi-s mă întind aici lângă șanț lângă drum aproape de gard zăpușeala ăstei veri fără picătură de ploaie a descojit casele toate a surpat ziduri și a gonit oameni eu stau aici liniștit ca să mă-ncarc cu putere când o să mă scol o să-nverzesc pretutindeni ș-o să zidesc lumea întreagă…
31. muma ploii de pe ulița lui pavel dumbrăvescu
domnilor mi-au zis copiii pe drum în satul meu dintr-o luncă hai bă pavele să facem muma ploii că e vară târzie și n-am mai văzut un strop dă când dumnezău a-necat lumea întreagă demult știm noi să tot fie fix câteva mii de ani da ce ie aia muma ploii am întrebat ridicând din…
30. părintelui gheorghe calciu-dumitreasa
îmbătrânește-mă doamne odată am zis fața mea e prea ca de prunci și privirea-mi pare să vadă încă prea multe din lumea d-aici mersul mi-e țanțoș săltând voinicește văd că abia fața cutată și părul albit le spun celorlalți că și eu sunt de-al lor și eu am zis mereu cu tărie că timpul are…
29. întrebări din întuneric
frate mă aşteaptă sau nu lumina unde se termină beuca mă întreb încontinuu căci văd cum până şi vântul îşi zgârie carnea grăbind spre nainte printre vârfetele reci din pădure
28. șopârle
aerul tot cade spre pământ în picături mari ca de ploaie m-am învățat să trăiesc precum o șopârlă ținându-mi răsuflarea cu greu de la o boabă la alta
27. șerpi
toate păcatele te mănâncă pe dinăuntru am crezu că șerpii sunt vegetarieni se încolăcesc în jurul ierbii până storc de acolo poate că laptele cucului pe care-l beau cu gura căscată spre cer dar nu
26. o postață
eu și acum aștept la capu locului moleșit de căldură să-mi treacă zilele toate un cocean de porumb învelit în ziarul scânteia a fost pus ca dop în damigeana-aceasta nămolită a fericitei mele nedumeriri
25. alte plângeri, ale altui prooroc
lumea toată a ajuns de nesuportat fericiți sunt cei cărora le este lipsă de domnul s-a zis păcatele dor îmi vine totuși așa de greu să mă despart de închegarea aceasta care nu este cum fusese menită să fie
24. exerciții foarte fizice de pocăință
știu că de la tine vin culorile fericitule mă întind pe pământ cu mâinile spre nainte renunțând la tot până și la a mă preda cu totul ție -ndurate
23. lucidități ascetice
acum știu și eu că psaltirea domnilor se citește-n picioare de fapt orice poezie trebuie citită stând drept pentru ca întregul adevăr care vine din ea să-ți facă picioarele grele și fuga de ce nu știi că trebuie să te faci să devină cu neputință așa cum așa cum așa cum
22. alt epitaf, al treilea
doamne zilele vieții mele pline de datorii iartă-mi-le n-am putut să înfrâng lumea aceasta luptele mele se văd în pieile fețișoarei mele mor zdrobit mor călcat în picioare ca țăstul din vatră dar câștigat într-un fel mai înalt decât toți plopii cei vechi de la marginea satului
21. astrofizică
în universul acesta proclamat infinit se va găsi și pentru tine preablândule un loc destul de departe îmi vine să zic destul de ferit de nepăsarea bieților oameni și am auzit că două infinituri nu se întâlnesc totuși nicicând împinse în direcții opuse de o bună uitare ce vindecă toate
20. invidie
lui nichita i te-ai descoperit drept cubul perfect ciobit la un colț singurătății mele doamne i te-ai ascuns și nicio formă cât de cât geometrică nu se vede dincolo de acoperișul surpat al zileleor mele preastrâmbe
19. o execuție
ce bine și-a spus pe marginea gropii tocmai săpate o să mor zicând ceva rugăciuni și făcându-mi prieteni doamne plângea la sfârșit am mâncat înaintea ta cu unghiile mari și pline de mizerii iertare iertare iertare
18. cum se roagă bețivii
doamne tu care știi toate tu știi că nu te iubesc nu te iubesc așa cum aș putea iubi o cană frumoasă nu te iubesc cum iubesc lumina cea caldă din casă ochii din cap doamne și copiii ce mi i-ai dat îi iubesc mai mult decât pe tine dar vezi că numai de tine…
17. dincolo de lumină nu este nimic
am rămas fără ochi am rămas fără chip călcând ca în străchini spre bezna ce-o văd spre în margini împins de lumina ce-aleargă nebunește din urmă
16. soarele este o stea albă
soarele m-a privit alb toată ziua tânăr cu barbă cuminte așezat pe-această scară de bloc cu paharul de cerșit înainte plimbându-și maturitatea pe trotuar oamenii au făcut să fie ca și când soarele ar fi clipit rar bătând între ele două pleoape ca două monede infime odihnit desăvârșit în această lumină sunt nevoit totuși să…
15. sfatul unui david proorocul
nu-ți număra deci poeziile cum și-a numărat David poporul chiar dacă n-o să faci lepră și n-o să-ți moară niciun cuvânt pocăința de după te va durea de parcă te-ai naște iară și iară cu greu de parcă te-ai naște iară și iară în chinuri
14. garsonieră
vântul a înghesuit într-un colț toată lumina ce intra abundent pe fereastră strălucea atât de puternic și din cauza ei totul a devenit de nevăzut în cei treisprezece metri pătrați ai camerei mele
13. cum se prelinge lumina pe străzi
mi-au aruncat la gunoi fotoliul în care stând am scris câteva poezii ceva din lumina aceea se va fi scurgând smerit și pe străzile-acestea cu mult mai înguste de-acum
12. madridul amnezic
tataie al meu dumnezeu să-l odihnească printre sfinții cei buni s-a pogorât dintr-o dată din cer în mijlocul acestui oraș cu totul amnezic a venit cu căruța normal ca orice om de la țară biciușca și-a lăsat-o prinsă-ntr-o loitră și când s-a dat jos bucuros a luat cu el numai coasa bătută bine-nainte madridul acesta…
11. rădăcini
au început să îmi moară oamenii de aproape și rădăcinile mele atunci se vor fi mutând încet încet de nestăvilit pe lumea ailaltă
10. plângerile unui ieremia proorocul
ce prostie să mă rog să nu piară frumusețea din lume îngrozit că sunt martor la sfârșitul acesta al lumii m-am găsit pe mine rătăcind și uitat printre ceea ce un era nicidecum menit ca să fie
9. intemperii
peste pământ s-a lăsat un întuneric lăptos ca o ceață înaltă ori ca un fum de dup-un război ce a cuprins lumea întreagă nemaiavând umbră oamenii au început dintr-odată să caute soarele înecați cu totul în praf și-au dorit cu ardoare să vadă mai bine
8. rugăciunea unui țăran de la Ociogi
dă-mi un loc al meu Doamne îngrădit din toate cele o mie de laturi cu cotloane-nsorite și ferite de vânt cu liniște multă și bine-nchegat pe la colțuri să pot s-ațipesc fără frică și să mă scol mulțumit ca un țăran oarecare dintr-o câmpie-nverzită
7. alt epitaf
mi-e teamă că vom arde cu totul sau nu mi-e teamă că vor arde toate rândurile scrise vreodată de mine în lumea aceasta eu n-am lăsat nicio urmă și nici încropirile mele n-au lăsat vreo urmă în mine le țin pe toate captive închise-n cutii dacă ele dispar voi fi un poet care n-a scris…
6. epitaf
în urma mea n-o să rămână nimic viața aceasta urâtă și rea a pârjolit totul în cel mai bun caz eu însumi îmi voi aminti de mine însumi încercând să transform alergatul în cerc într-o spirală perfectă
5. călătorii prin bucătăria sufletului
mănâncă din când în când din pomul însingurării a zis dumnezeu de toţi pomii ceilalţi e musai să fugi dar caută-l caută-l pe acesta până când vei vedea că a început să crească năuntru-ți atunci n-o să mai trebuiască să călătoreşti decât spre în tine consumându-te deci te vei face treptat ceva numai bun de…
4. un solo largo, ¡por favor!
mergi încet ca să nu prăpădeşti cafeaua mi-am zis mergi încet îmi zic mai mereu neatent cum eşti vei strica poate ceva mai frumos decât tine bine bine aud mă fac mic mă fac nevăzut şi privesc cuminte spre lumea ce trece
3. fotofobie
ochii mei nu se odihnesc niciodată când nu se mişcă ciudat sub ploapele ce dorm ochii mei privesc spre miezul cel cald şi pururea născător al sufletului
2. straturi solemne de lumină
dacă lumina toată ar fi ca apa o străpungere oricât de mică a zidurilor sau o spărtură cea mai mică spărtură ar fi de-ajuns pentru ca încet într-un timp t întregul gol întreaga cameră să se umple ca un bazin imens de lumină încet definitiv târându-se mulându-se pe potriva oricărui contur ca o apă iată…
1. o lumină cuminte
credeți-mă dragilor stau ca un moș într-un scaun la geam nu văd nu sunt văzut soarele doar mă zărește şi cade milostiv și cade luminos peste case de afară pare întuneric înăuntru şi poate că este liniștea mea însă luminează întreaga făptură tot milostiv tot luminos poate chiar mai strălucitor căci şi eu sunt credeți-mă…
Un bărbat și o femeie. Teatru mut
Scena va prezenta interiorul unei case mărișoare, într-o curte cu multe lucruri înghesuite fără gust: saci- de hârtie și de iută, unii plini cu praf de mălai galben; pungi- de plastic și de hârtie, unele mirosind a macrou congelat ori a pastă de mici; lăzi- de plastic, cu urme de fructe storcite, de lemn, mânjite…
Ora a șasea. Wagner și taurul
I se dădu chilia dinspre drum, prima, la capătul scării ce cobora brusc. Ușa era subțire și ușoară, c-un geam verde, gros, cu sârmă prin el. Vântul le zdrăngănea pe amândouă, dând curaj fumului din teracotă să nu mai iasă în sus, pe coș, ci să se strecoare, gri și invizibil, pe lângă perete, prin…
Cu o lamă de bărbierit,
își tăia unghiile o dată pe săptămână. Se punea în liniștea unei camere, cu miros de pisică, lână din care se lucrează un flaner, șoșoni și coceni de porumb curățați aseară, înainte de culcare; sau în soarele prispei, sau p-o trupină, sub păr. Pe genunchiul piciorului, ridicat cumva, sprijinea mâinile, una câte una. Pământul de…
O împușcătură. Teatru mut
Decorurile vor desena, spre spatele scenei, un deal mare, cu pădure, zăpadă, fără drumuri precise, spre răsărit. Pădurea trebuie să pară un ghem fantastic, din fire vegetale, crude și bătrâne, încârligate puțin credibil. Urcarea, și ea, trebuie să pară spectatorilor un fel de încercare, o pregătire sau o pedeapsă, măcar. Vântul se va auzi fără…
Îmbrăcat în blugi
cumpărați de la studenții arabi, cu o geantă mare, neagră, pe care scrie, aproape șters, Camel, un bărbat tânăr se întoarce acasă. În articulata galbenă, rece și plină, oamenii tac. Unii tac pentru că știu, alții tac pentru că bănuiesc ce se întâmplă. Toți se uită, pe rând sau deodată, la el: înalt, tras la…
Yassine porni camionul în șuturi
Foto: Nikola Sarić și Isma, colegul din dreapta, își dădu capul pe spate privind supărat în tavanul cabinei, lovindu-și tare, apoi, pieptul, cu ascuțișul bărbiei. Își auzi un pârâit sănătos, iar șoferul prinse un reproș ireproductibil. Încărcătura păru și ea să tropăie nițel, dar totul se liniști, apoi, repede, când ieșiră la drumul lin, curat,…
Tică Ștef Soare
caută aur, pe dealuri, c-un detector de metale. Pentru că umblă mult, ține și un jurnal al picioarelor mele. Își vorbește picioarelor, le povestește și le întreabă, le alintă și le încurajează de parcă ar fi nu o parte din el, ci doi colegi la școala de demult ori niște tovarăși de mină. Sau poate…
Odă fratelui Marius, paraclisierul,
care trăiește într-o liniște mare. A făcut mătănii la mormântul lu mă-sa, necăjită pe el, până i-au înghețat genunchii; părintele Lavrentie l-a încredințat, într-un târziu, de iertare. Spre catedrală, urcă o stradă: case, tei înfloriți tot anul și magazine cu de mâna doua, covrigi, gogoși, taxiuri. El însuși, rămas cu o nevastă moartă din greșeală,…
Cu unii vorbind, cu alții tăcând,
a trecut bietul om prin tot satul. Un văr primar, mai de-aproape, cu care învățase niște mânji la căruță, nici n-a vrut să audă. Și după el, toți ceilalți l-au lăsat singur. Plosca, o ținea în odaie, agățată cu o curelușă în ciucuri, lângă contorul de curent, negru și zumzăitor; niște fire de păianjen încenușiseră…
Gherontie de la Tismana. Teatru mut
Scena 1. Casă veche, cu camere înalte, cu uși de lemn, în curtea unei episcopii, ascunsă de o alee și de câțiva peri ce se coc doar în octombrie. Cerdac. Un seminarist aproape copil, fără barbă, fără mustață, fără habar, citește dintr-o carte ce pune pe copertă un călugăr îmbrăcat c-un cojocel frumos de cioban.…
Câțiva mormoloci
ieșiră să se joace într-un ochi puțin de apă senină. Vâltoarea năvălise multă, dintr-o ploaie neagră de departe, aproape de dincolo de linia cerului. Norii s-au adunat repede, s-au unit într-o întunericire disciplinată, lăsându-și toate marginile goale, dezvelite, tivite strălucit de razele soarelui din prejur, de pe celelalte resturi de cer. Și și-au dat drumul…
Petrică Coneac
se trezește, iarna sau vara, la șase dimineața. Se îmbracă frumos și-și dă cu un gel albastru în păr, care îi strălucește toată ziua. Așezat cu fundul pe trepte și privind pe lângă tuburile înverzite ale fântânii de la gard sau plimbându-se, adus de șale, în prispă, numără până la patru sute unu, nici mai…
În ale mă-tii poale moi
te trimit acu, japiță ce ești!, îi zise tac-so, zbierând ca apucatul. El se miră, o jumătate de secundă, de poezia din înjurătura bătrânului și dădu să râdă. Se reținu, precaut. Era cenușiu la față, nebărbierit, cu pielea porționată generos de riduri și nedormit, că fierbea la cazan, continuu, de două zile. Părul, vâlvoi: ca…
Al Savetii
intră în casă, scuturându-și umerii hainei vechi cu grijă, ca zăpada să nu cadă pe masa de lângă vatră. Cizmele verzi și le scoase greu, pe una împingând-o c-un picior, iar pe cealaltă trăgând-o tare, cu amândouă mâinile. Ciorapii de lână îl mâncau, și sus, la jumătatea pulpei, făcuseră o dungă vânătă, cu model de…
Aplauzele se opriseră brusc;
el reveni la casetofonul negru, cu boxe mari, și derulă înapoi aprins. Aplauzele, repezi și hotărâte ca o punere văratică de ploaie, se transformară, după câteva secunde, într-un ritm precis, știut bine: taa-taa-taaa-taa-taaaaa, ta!, taa-taa-taaa-taa-taaaaa, ta!, taa-taa-taaa-taa-taaaaa, ta!, și tot așa, patru minute și cinzeci și șapte de secunde. Stătu în fața catedrei, cu mâinile…
În această zi de duminică își alesese Marcelino să moară.
Nevăzut, neștiut, necuprins de uitătura urâtă a vreunuia, a vreuneia. Avea să-și taie priponul cu dinții și să fugă spre câmpuri. Slăbiciunea îl va cuprinde încet, alergând la galop prin miriște ca pe un portocaliu culoar al morții, până când îngerul măgarilor îl va face să treacă în partea cealaltă fără ca cineva să poată…
Nea Sandu
era un bărbat gras și înnebunise făcând poezii toată ziua. Apoi, i s-a lărgit fața, i-a căzut o gușă enormă, iar burta i s-a lăsat în neștire, peste curea, peste pantaloni, trăgându-i în față niște șale ce obosiseră, de mult, să-l mai țină biped. Nădușea continuu și răsufla speriat, ca scos de la înec. Din…
Căldura din vara aceasta
a fost nefirească. Gălbuie și spălăcită, cu orizontul de peste câmpuri tremurând năuc, extenuat, lăsat cu coatele pe genunchi ca după o alergătură să-ți iasă sufletul. Încet, zăpușeala a prins coji maronii, de trebuie să treci prin ea ca prin zidurile uriașe ale unei cetățui din foi uscate de ceapă. A copleșit împrejurul întreg cu…
Necrolog la un croitor
Casa lui e dărăpănată și curtea e plină cu gunoaiele pe care nu le mai ia nimeni să le ducă în văgăuna de la marginea pădurii, spre Olt. Are o nevastă; grea, bolnavă. Cândva, a fost tânăr. Încă mai pare. La pomenile din tot satul merge cu bicicleta și se mișcă iute, cu părul său…
Un buboi îi ieșise
în spatele genunchiului drept. Mai avusese: pe umăr, pe burtă, la subsuoară. Cel mai rău a fost cu cel de pe spate, dintre umeri: nu putea ajunge la el orice-ar fi făcut. Știa mereu când vin: ceva se întărea sub piele și o roșeață dureroasă făcea vârf în scurt timp, cucerind în jur sate și…
Fugi repede spre târlă,
înainte ca ziua să înceapă să albească, măcar, pe la colțurile câmpurilor, printre vârfetele prundului sau prin subțirimile fumurilor ce răsăreau în sat. Oile dormeau, iar câinii se bucurară de el de departe, încă de la rudari. Dădu gură, și mieii, toți, se ridicară în picioare, unii sugând, alții încurându-se prin obor sau căutându-și mama.…
Pe casa scării miroase-a mâncare
Îi fusese greu să prindă cocoșii. Îi înghesuise în fânar, deasupra grajdului, și fire mărunte din paiele vechi, căzând în partea de jos a universului, închiseră ochii unei vaci albe și ai unei juninci roșii legate la iesle. Îi ura, de-acum; urcând pe scară, un cui putred se rupsese și un picior i-o luase la…
Fănela coase la gherghef
perdele si prosoape. Perdelele sunt cele mai cerute. Iese in drum, sub mărul cel mare de la Georgeta, între uliți, si coase. După ce vine de la colectiv, după ce-si termină treburile prin casă, prin curte, așterne o velință lângă gard, își întinde pânza ei rară si continuă. Răspunde la bunăzîua fără să se…
Stătea aproape, la doar câteva case.
Cu capul plecat, un pic îndoit de șale, ajunse repede. Tot repede și ieși; cântărețul îl aștepta pe bancă, la poartă. Într-o liniște mare, galbenă, luminoasă, plecară. Lisică văzuse repede, de la prima cădire, că nu e-n toate apele, și-l lăsă în pace. Părintele închidea ochii; și-i apăsa, apoi, în palmele pe care le trăgea…
La începutul acelei toamne,
pe la fiecare poartă trecură oameni grăbiți, speriați şi cu brațe fâlfâind a iritare, că să astupe, toți, fântânile, să spele platagelele, castraveții, ardeiul, strugurii şi ce-or mai lua ei din grădină să mănânce, sau mai bine să nu mai ia nimic!, să stea mai mult prin case, ce prostie!, şi să aibă, așa, mai…
Începu să bea de dimineață; singur, mult.
Se sculă pe la cinci, cu ochii bulbucați și roșii, cu o sete ca în pragul morții, cu genunchii și mijlocul înghețate, fără să vrea să se miște vreun pic. Dar voia să plece din pat, să iasă din casă. Cumva, simțea că vrea să spargă, cu capul, o burtă, o piele oarecare, mai subțire…
Ora a cincea. Cât de frumos e părintele stareț!
Părintele Daniil ieși fără să privească: nici în sus, spre nori, nici spre sud, peste păduri, nici în curte, unde gâfâiau oamenii lui, negri și nădușiți, și nici la scara de fier, verde și rece. Șchioapătă rău din șoldul piciorului stâng, iar la doctori nu are de gând să se ducă vreodată. Când merge, se…
Toată noaptea visase cum cade
din salcâmul pe care-l aveau în fundul grădinii. Pe crengile lui atârnau, pe o latură, cabluri subțiri de cupru şi aluminiu învelite în plastice colorate, de care, în tragerea spre pământ, nu se putea prinde nicicum. Cerul, îl vedea mereu senin şi luminat; frunzele pomului bătrân, mici şi verzi, moi, uşor de vânturat printre degete.…
Mumă-sa Rada o chemă la ea, s-o împace.
Stătea pe piatra mare, lucioasă şi îndoită de atâţia paşi, pusă ca să urci mai uşor în prispă, şi curăţa porumbi. Cu faţa spre casa mică şi veche a Getei lu Dumnezău, de unde bătea o lumină caldă, ce toropeşte. Avea pusă pe mâna dreaptă o curăţătoare de fier, cu dinţi învăţaţi şi cu mâner…
Îi dăduseră drumul de dimineaţă.
Turmentat de schimbare, lăsă repede închisoarea în urmă; se dezmetici târziu, pe străzi, când simți căt de puternică este lumina, cât de multă și absentă e lumea. Gara se învârti cu el minute bune; apoi, pereții năvăliră spre el aruncându-i în privire băncile, gențile, sacii și plasele oamenilor, pe oamenii înșiși, vagoanele și zăpada. Adormi…
Pe Alexandrina o știau toți.
Unii se speriau de ea noaptea, când farurile mașinii o descopereau, dintr-o dată, mergând liniștit pe marginea drumului, pe lângă Sâmnic, prin întuneric, către ceva sau cineva de neînchipuit ălorlalţi. Veneau de la serviciu gândind la casă; femeia asta bătrână, cu spatele mare, cu fața adâncită spre amintiri ce te lăsau nedumerit, că frate, da…
Ora a patra. Aftonie cântă
Starețul dărâmase vechiul gard al bisericii și construise unul din nuiele groase, de corn, împletite printre pari de salcâm, înfipți în pământ. Nu era drept, nu era făcut la linie, dar ieșise frumos; de o frumusețe cuminte, care sătura, care nu te ducea cu gândul la datoriile neplătite, ci la bucuria lui Dumnezeu ce iese…
Îi ţineau lumânarea de vreo şase zile.
Nu murea. Se chinuia, se zvârcolea, striga pe bărba-so, mort demult, pe mumă-sa; plângea uscat. Se chircea toată, ca un câine prins în colț și bătut cu ciumagul, ori se întindea, pe spate, curbându-se și îndoindu-se ca un atlet din ale cărui burți va ieși un monstru. Sau rămânea, așa, cu gura căscată, câte-o oră,…
Duminica sta să înceapă
Se hotărî să se bărbierească. Soarele trecuse mult spre asfințit, și bătea, peste casa lui Gârniță, cuminte și roșu-gălbui. Își agăță o oglindă cât o palmă, luată demult de la târg, de un cui înfipt ispre pentru asta într-un stâlp tencuit și verde uleios. Ca să nu-l orbească, își ținu pălăria pe cap, într-o parte,…
Coborî din autobuzul de cinci
şi intră direct în mat. Nu se dusese acasă; curtea și-o văzuse așa, în fuga articulatei, rămânând neînduplecat numai cu ochiul drept; însă cu stângul, chiorâș, din picioare, apucase să zărească în curte căruța verde, cu ulubele ridicate, plină cu lucernă. Cu bălur, poate, mai știi? -Să trăiești, bă, nea Petrică! Dă-mi un rom... Îi…
Ora a treia. Solilocvii
ceuşoresămoripoţisămorifoarterepede morișigata aşputeamuriazi măiadreacudirectdoamnecepăcătossunt iartămămiluieștemă doamneiisusehristoasefiulluidumnezeu miluieștemăpeminepăcătosul teiașiteduceladracudracuteia șiladracuteduce așbocanciiarfitrebuitschimbați toatăviațatrebuiesăfaccetrebuiefăcut cândtrebuiesățischimbibocanciischimbății socialiștiiăștiasuntnebunilumeaîntreagăoiasprenebunie haicănumaiammultabiamerg caogloabăcauntuberculos cauncalceegatasămoarăcauncâinejigodit doamnemiluieștemă doamnedacătearcunoaștetoțiînduhulsfânt dăletuturorsătecunoască săseîndrăgosteascădemilata depaceatadelinișteatadetine câtdefrumoseștihristoase cefrumoasăera sămăîndrăgostescașacaunnebun deofemeiemăritată doamnedămiodihnă cebineesăfiubine fereștemădepăcathristoaseîngeresfinților sfintepavele teiubescdoamne îizisesemșieicoiubesc cenebunceprostcemizerie cumampututsămălasînjossăcad cenasolsuntslabdefinitiv nutrebuiesămămaibazezpemine sămălasdacumascultării șicefustepurtaaveauliniaaiașinegre sămăconcentrezpecenupiere osămorîncurând cenuebunnuexistă cenuebunvafidatpieirii doamneiisusehristoasemiluieștemă miluieștemămiluieștemă liniaveneamereuînjoslucioasășielegantă pacepacepaceprivescînainte amobositsuntbătrân nimicbunnusemaipoatealegedinmine osămăpunlapământ osăplângosămăpocăiesc osăîlrogpedomnulsămideapace sămisearateînbucuriasa sămălinișteașcăcumcredeucătrebuieliniștițicopiii aidreacunusuntînstaredenimicnicimăcarsăfacăundrum sărepareundrum arfipututsăconstruiascăoopotecădepiatră…
Sâmbăta le fusese lungă,
cu multă osteneală, așa că abia așteptau să li se pună odată înainte și ultima farfurie, cu o felie de cozonac și o bucată de carne. Era miezul nopții când se ridicară să plece. Copilul adormise cu capul alunecând, încet, dinspre piept spre poala bunicii. Frigul care-l întâmpină la ieșirea din cortul cenușiu îl necăji,…
Ora a doua. La deal
Autobuzul se urni greu, plin. El rămase la ușă, cu picioarele pe două trepte, ca pregătit să urce mai departe. Era bine; putea să vadă drumul și să scape, măcar dintr-o parte, de priviri. După două opriri, prinse un loc. Își scoase agenda și notă, repede, gândurile rotunjite în ceva ce putea fi o poezie:…
Prima oră. Un om iese din lume.
Pavel Dumbrăvescu era hotărât să plece la mănăstire azi, cu autobuzul de două. Lăsă pe masa din sufragerie plicul cu hârtiile aduse de la notar; toate pe care le avusese rămâneau fetei. Economiile toate, câteva mii de lei, le luă cu el, ca ajutor pentru obşte. Coborî storurile, nu de tot, şi siguranţele de…
Se sculă posomorât, un pic buimac de osteneală,
cu o umbră de durere de cap, fără să vrea să apuce pe cineva de vorbă ori să răspundă vreunuia. Nu se întunericise, încă, dar două găini ce se încăpățânaseră să se cuibărească în corcodușul de lângă fântână arătau că nu mai e mult. Își legă geanta, în care ea îi pusese pachetul, în spatele…
Dragule, vreau să-mi faci o icoană!,
îi zise. Eu nu știu să pictez, dar îți voi spune- iartă-mă, bunule!- cum trebuie să fie! Pictorul nu clipi deloc; pe față nu i se văzu nicio urmă, oricât de mică, de surprindere. Își scoase telefonul, îl așeză pe măsuța de deasupra cutiei murdare de gunoi și porni înregistrarea. Vă rog, spuneți-mi ce vreți.…
Ionel a lu Răchită tunde cu o mașină de mână, frumoasă, de inox, adusă din URSS
de Smarandache, profesorul de matematică de la școală, ieșit cu o excursie. Taie rău, iar frizerul se ajută, din când în când, trăgând, un pic, de părul clientului. Ca să-l tundă, îi mai puse un burete gros, de scaun de tractor, pe taburetul pătrat. Lui îi dau lacrimile, dar tace; oricum, să te tundă a…
Nu poți să pleci cu mortul la groapă
dacă nu scrii, mai întâi, doliul, pe care trebuie să-l lași pe zidul de la drum al casei. Asta e de demult. De când există morții, sau de când exită scrisul, sau de când existăm noi, cei care nu ne aducem aminte de case fără doliu la șușea. Așa că și ei aveau de făcut,…
Îl auzi strigând la poartă:
Hai, vii? Era sigur că-l cheamă să se întreacă iar trăgând o fugă până la Iancu, pe ulița ailaltă, ori până la Ristache. Îi era foame; avea o bucată de pâine de la oraș, de Steaua. Nu era la fel de bună ca cea făcută în casă, în țăst, dar acum o prefera p-asta: atunci…
Verdele feluritelor ierburi
este ca o laviță bătrână pentru toate amintirile sale. Despre primul strat de iarbă povestește fără ca să poată deosebi prea bine verdele unei mochete de pe sală, cauciucată pe dos și neplăcut de artificială pipăitului, de verdele moale și umed al unor mușchi ce creșteau pe lângă casă, între tencuiala temeliei și dunga trasată…
Învățasă călușu dă la tac-so;
l-a sculat într-o dimineață: Hai, mă, Jane, să te învăț călușu, că acu te faci mare! Lu Jane îi era somn; dă frica ploii ce sta să vină, nu să lăsasără, ieri, până nu adusăsără acasă toți cocenii pă care-i aveau pă câmp. Au dăscărcat până noaptea, împlinind ditamai două șurile. A mâncat în sâlă…
