cu multă osteneală, așa că abia așteptau să li se pună odată înainte și ultima farfurie, cu o felie de cozonac și o bucată de carne. Era miezul nopții când se ridicară să plece. Copilul adormise cu capul alunecând, încet, dinspre piept spre poala bunicii.…
Autobuzul se urni greu, plin. El rămase la ușă, cu picioarele pe două trepte, ca pregătit să urce mai departe. Era bine; putea să vadă drumul și să scape, măcar dintr-o parte, de priviri. După două opriri, prinse un loc. Își scoase agenda și notă,…
Pavel Dumbrăvescu era hotărât să plece la mănăstire azi, cu autobuzul de două. Lăsă pe masa din sufragerie plicul cu hârtiile aduse de la notar; toate pe care le avusese rămâneau fetei. Economiile toate, câteva mii de lei, le luă cu el, ca ajutor…
cu o umbră de durere de cap, fără să vrea să apuce pe cineva de vorbă ori să răspundă vreunuia. Nu se întunericise, încă, dar două găini ce se încăpățânaseră să se cuibărească în corcodușul de lângă fântână arătau că nu mai e mult.…
îi zise. Eu nu știu să pictez, dar îți voi spune- iartă-mă, bunule!- cum trebuie să fie! Pictorul nu clipi deloc; pe față nu i se văzu nicio urmă, oricât de mică, de surprindere. Își scoase telefonul, îl așeză pe măsuța de deasupra…
de profesorul de matematică de la școală, ieșit cu o excursie. Taie rău, iar frizerul se ajută, din când în când, trâgând, un pic, de părul clientului. Ca să-l tundă, îi mai puse un burete gros, de scaun de tractor, pe taburetul pătrat. Lui îi…
dacă nu scrii, mai întâi, doliul, pe care trebuie să-l lași pe zidul de la drum al casei. Asta e de demult. De când există morții, sau de când exită scrisul, sau de când existăm noi, cei care nu ne aducem aminte de…
Hai, vii? Era sigur că-l cheamă să se întreacă iar trăgând o fugă până la Iancu, pe ulița ailaltă. Îi era foame; avea o bucată de pâine de la oraș, de Steaua. Nu era la fel de bună ca cea făcută în casă, în țăst,…
este ca o laviță bătrână pentru toate amintirile sale. Despre primul strat de iarbă povestește fără ca să poată deosebi prea bine verdele unei mochete de pe sală, cauciucată pe dos și neplăcut de artificială pipăitului, de verdele moale și umed al unor mușchi ce…
l-a sculat într-o dimineață: Hai, mă, Jane, să te învăț călușu, că acu te faci mare! Lu Jane îi era somn; dă frica ploii ce sta să vină, nu să lăsasără, ieri, până nu adusăsără acasă toți cocenii pă care-i aveau pă câmp. Au…
Se sculă de noapte; auzea oamenii trecând pe drum, tușind ori vorbind ca pentru a speria întunericul, mergând la autobuzul de cinci. Era înnorat și bătea vântul. Păsările nu se risipiseră prin curte, încă. Rațele, doar, măcăneau ritmat, ca un ecou a ceea ce le…
Nu m-au lăsat să vorbesc cu tu cu oamenii mai mari decât mine. Mamaia m-a corectat mereu, pân’ am învățat. Celor străini și care păreau de la oraș, după îmbrăcăminte ori după ton, le ziceam dumneavoastră. Celor mai mari, dar din familie, din neam ori…
dăruite de Sensei, se umflară, dintr-o dată, și săriră de pe umerașele puse pe cărămizile peretelui roșu, netencuit. Desfăcură gura podului, cu zgomot, și coborâră. Erau mari, ca pentru un bărbat de doi metri, de o sută zece kilograme la patruzeci de ani. Centurile, uzate…
aproape că nu-l mai știu nici eu. Și l-am întâlnit șapte ani de zile, în fiecare tură. Nu se plimba prin tot orașul, ci stătea numai în Nord: la Cati și Vali, și, rar, pe Hacman. Se plimba printre mașinile ce odihneau în…
Etapa Dă-mi, și mie, o țâră! Asta e a copiilor mici de tot. Nimeni nu putea ieși pe drum cu ceva de mâncare, orice!, fără să dea, un pic, și celorlalți. Care cereau simplu, fără jena celor îmbătrâniți. Dacă nu voiai să împarți, rămâneai la…
Când l-am auzit pe Isma, un coleg marocan, zicându-mi așa, m-a cuprins veselia. Nu ne împrietenisem foarte ușor; înainte, pe la început, a trebuit, chiar, să-l sperii c-o să-l bat dacă mă mai strigă ca pe-o fată, cum o făcea. M-a lăsat în pace cu…
Puterea de a născoci erezii a diavolului o cred secătuită de mult. Ce (Doamne, iartă-mă!) se mai poate născoci care să nu fie altceva decât modeste variațiuni pe teme de demult rezolvate de Părinții Bisericii?, îmi zic. Nu greșesc; în liniile ei tari, adică în…
– albăstrui, poate- acoperea satul întreg. Începea să se ridice încet, de prin vreo uliță unde trăia o babă mai fără somn decât altele. Câinii lătrau supărați; și alte femei se trezeau, alte rațe și cârduri de gâște ridicau și mai multe Mării, și Ioane,…
Mă urmărește imaginea lu’ Măria, o verișoară de-a lu’ tati, din spatele casei noastre. Oltul, în acei ani 80, era înconjurat de dragline și de basculante uriașe. Cârduri de tineri și copii mergeau, vara toată, la scăldat. Pe Măria lu’ tata Mărin o vedeam mare,…
și acum zâmbesc, după mulți ani, la încercarea unui ministru de externe român de a rezuma un diplomat cunoscut prezentându-i parfumul…; futilisme, zic! De mirosuri, însă, mă lovesc toată ziua; cele mai multe sunt întâlniri banale: motorină, ouă stricate, mâncare, odorizante și detergenți, natură,…
Sâmbătă după-amiaza, alergând, cu Iunia, către un botez. Intrăm în Nava de la Asunción, pentru o femeie care a născut de câteva zile. Un copil liniștit, o mamă tăcută, o casă curată, fără multe obiecte, cu multă lumină. Ne place că nu trebuie să vorbim…
era din Vâlcea, sau așa se crede. De fapt, toți eram convinși că, dacă-i vom cere detalii, ne va ameți așa de tare încercând să nu lase nimic nespus, încât multe întrebări au rămas, simplu, nepuse. Înalt, masculin, cu umeri largi, față pătrățoasă, ochi…
slabă și urâtă; gătește pentru elevii unei școli dintr-un cartier comun al Madridului. Că sunt eu, că e vreun coleg de-al meu (nu văd motive să cred că nu face așa cu oricare alt distribuitor, de fapt), când coborâm scările și intrăm, începe imediat să…
L-am văzut, aseară, pe Emy Drăgoi. Sărbătorind francofonia, a venit în Madrid un țigan român cu studii în Franța, cu premii în toată lumea și cu un acordeon cu toate clapele negre. A fost perfect! Bucuria lăutarului adevărat, care cântă în primul rând pentru…
Frică mi-era să mă întâlnesc și cu părintele Lavrentie. Asta a fost mai demult, când eram doar un adolescent seminarist. M-a luat Mihaela și m-a dus… Mă prezenta și, într-un fel, cerea binecuvântare. Părintele nici n-a vrut să audă! Mă trata cu răceală; eram oaia…
a venit, într-o seară, în capela facultății. A spovedit câteva ore. Urma să slujească și să predice în catedrală. Poate că m-am spovedit printre ultimii, sau chiar ultimul, sau poate că m-am împins înadins înspre brațele părintelui, care avea nevoie de călăuză…, nu știu. Dar…
Până de curând, timp de câteva săptămâni, autobuzele din Madrid au făcut reclamă unui serial ce avea pe afiș oameni la pungă. Punga, cu toate indicațiile de conținut și manipulare. Imaginea unor oameni conservați pentru ceva și etichetați precum mezelurile m-a trimis la televizor.…
Domn’ Florin, învățătorul nostru, avea un scris de mână grozav. Și planșele cu „Trăiască România!”, sau Conducătorul iubit, sau Partidul, le făcea cu cea mai solemnă răbdare. Lucra ore întregi, odată cu noi, în fața noastră, așezat la catedră. Plăcerea pe care o avea el…
Salut, Mariusică! Ce faci? Nu mi-ai spus cum a fost în concediu… N-am mai muncit de pe 13 august 2013. M-au chemat, nişte penticostali români, să înlocuiesc un om la încărcat de pui. Am plecat seara, la 7. 30, spre o fermă aflată în altă…
