I. C. LIȚĂ

șapte ani am slujit apoi șapte ani am slujit ca nebunul alerg/ șchiopătând spre mesopotamia la capătul scării ce coboară din cer la fântână cu berbecii crudă mă așteaptă rahila să facem înălțătură din pietre rahila s-o stropim în neștire cu ulei de măsline cu vin să chemăm acuma pe domnul rahila să fie cu […]

poeții trag/ oasele făpturii le pun cap la cap între cărnuri visează mult construiesc lumi râd în somn/ au vedenii populează ospicii melancolicii sunt trimiși în solii spre un ținut al antinomiilor / de aici nu s-a mai întors nimeni poeții când mor sunt tocați mărunt risipiți/ împrăștiați pe ogoare devin creme de corp/ biodiesel […]

furtuna a stat mult a stat zile deasupra acestor ținuturi noi doi priveam de pe deal o pădure subțiată la margini norii stătuseră mult stătuseră ani deasupra grămezii uriașe de ramuri ploaia își dumicase mucegaiul în scorburi fumegau vreascuri cu poticneli timpul trecea/ picotind de la o zi de ieri înspre ziua de mâine niște […]

somnambulic îmi las pe zidurile casei mesaje în ultimele câteva anotimpuri am scris construiește-ți în minte un mausoleu schița s-a găsit fixată c-un creion chimic pe spatele ușii de la cămară cele mai multe sunt scrise cu tăciuni lipsă caut pe mine/ și primprejur probe mă verific refac minuțios rute / nu-ți imaginezi pe unde-ți […]

nimic bun de pe frontul de est poeții cad/ unul după altul în capcane cade și o ploaie/ trece rapid se spală țărâna un guvern mărește varii alocații privesc pe geam o femeie care tot strânge rufe rămâne să ne îmbătăm cu noi înșine

mi-au dăruit ai mei câinele lui goya încă nu venise peste el nicio scufundare îi tăiasem cu o lamă de bărbierit coada ce șanse nemaipomenite avea să devină cel mai primejdios câine din lume apoi câinele lui goya a trăit mai mult decât mine și azi câinele lui goya iese din muzeu dă roată mulțimii […]

trece printre blocuri îngânând hallelujah omul care ascute cuțite cu ele se taie carne legume oameni cele mai bune mai fine s-ar putea pune sus de ținut pentru absconsele trăiri sufletești ale muritorilor dintr-un nai mic din lemn de cimișir suflând în sus suflând în jos ies fa fa# sol# la# si do/ naturale / […]

trăiesc în santo domingo de la posada beau vinuri dulci/ necunoscute/ zilnic în odăi citesc/ uneori zbierând/ clasici din casa mea cu ferestre înspre toate părțile câmpiei române număr oamenii care trec fără să-i știu fără să mă știe la ceasu-al șaselea/ vinerea mor revin la datele fundamentale din fabrică doamne zic / cu o […]

atacurile de panică/ din copilărie mi le stingeam/ strigând femeie femeie femeie /striga căpșorul meu băgat între un zid și o sobă ca o placentă vibra cărămida/ ca un uter eu strigam chiar din burta borțoasei femeie femeie femeie /strig și azi îmi sunt burtă sunt lăsat greu de frica din mine tot eu îmi […]

verdele unei cutii de bomboane/ acoperă câmpul literele ei aurii chinezești/ luminează înfipte în mijlocul nesfârșirii în bărăgan la distanțe egale de toate punctele curburii pământului niște tocuri lucite de ușă printre ele sunt suflat și sunt supt de un vânt mentolat dintr-un univers infinit într-un alt univers infinit și vecin fără oprire este evident […]

cred că va trebui să te lepezi de tot/ e ca și când n-ai putea înota/ cu multe haine pe tine/ la sfârșit îți zici/ uite ce reptilă eram/ ce șarpe tânăr/ sub atâtea rânduri tubulare de piele/ și de ce insiști/ că fiecare zi ți se pare un întreg de nesuferit anotimp/ a absurd/ […]

am cheaguri de sânge prin vene ca un opritor/ ca un prag necesar/ ca o strungă ele îmi țin sub control mișcarea sentimentelor am vene tăiate pe-alocuri de schije din ultimul război mondial inimile tuturor luptaseră-aici care pe care schijele-mi mărunțesc sentimentele sentimentele mele ca tăiate de săbii/ ca tăiate de cioburi înoată prin sânge/ […]

dragostea dintre noi n-ar fi putut nicidecum să înceapă chiar atunci în acea zi în acel loc în gara în care se-ntâmplă lucruri absurde eu aveam deja totul totul citeam poeți morți și-i invidiam în ascuns ce credeți că se petrece cu inimile noastre vara întreba chestionarul împărțit tuturor de un boem și pitic impiegat […]

prin visul meu trece un om ținând un cal de căpăstru tușește estompat se-ndepărtează nechezatul lui de bucurie/ nu știu de nostalgii felurite/ nu știu mă trezește agățat de câteva secunde prezente totuși/ rămâne în urmă el/ calul el/ omul care tușește el/ nechezatul ca un genom ce fericește/ nu știu ce foarte blesteamă/ nu […]

vezi soarele începe să răsară târziu vai se-mpuținează printre lucruri lumina tuprivind petale presate-n cutii/ amintește-ți

din mare nu s-au scos trupurile tuturor înecaților s-au disipat s-au descompus încet și au intrat în alcătuirea culorilor apei și briza miroase pe țărm a cochilii/ a scoici/ a-mbăieri canibale

casă îmi ridic pe un loc în care fusese o vie în timp/ pereții încep să miroasă a doagă ziua/ m-ajunge din părți o lumină violet întind mâna întind picături picături se preling în pereți/ se și strâng în căușuri trăiesc într-o cupă trăiesc într-un pocal e cel mai bun loc pentru ca pruncii să-ți […]

marocanul din colț deschide târziu vinde măsline verzi în sosuri măsline negre/ carne de vacă multe carbogazoase din ecuador seturi de ceai/ tigăi/ pături/ carpete diverse aveți cumva suflare de femeie ce coase cămăși ori obraz de bărbat ce bate o coasă știu ce vreți n-avem

de la nord la sud vântul bate iar împingând departe lumina martori ai câmpurilor pe care se coace țărâna sunt mărăcinii printr-un nor de nisip de unde căzând ne apasă căldura gândurile mele trec/ sunt abrazive

cred că rămăsesem/ de fapt/ de la început închis în mănăstirea carmelitelor desculțe eu le duceam/ la șapte zile/ mâncare sunam o voce de femeie bătrână o menționa/ la interfon/ pe fecioară eu ziceam da da da și ele deschideau poarta mai era apoi o ușă cu trepte și încă apoi o altă a doua […]

indescifrabil în dos pe spatele roșu al pleoapei văd semne mă așez/ atunci/ mai departe dincolo de marginea ultimului gând dincolo de strania sufocare/ de frica de moarte/ ce mă trezește/ uneori/ noaptea dar demontez lumi recostruiesc/ zidesc din nou cu ochii închiși

e bine de poți să mori vara vecinii sunt toți plecați în concediu pe coastă lumina apasă insistent peste case un înger înalt un înger frumos doarme cu capul proptit de pubele nu se mai mișcă nimic doar căldura de la o tufă la alta doar tu doar sufletul tău de aici acolo definitiv

din când în când/ peste noi de sus vine un fum/ ca o ploaie împingem cu umerii/ împingem cu capul în pereții nimicului/ ce ne strivește rămânem lucizi/ tună rău oceanul acesta/ noi îl trecem la mai multe adâncimi deodată opunem rezistență/ amenințând cu cele mai lungi oase ale corpului nu sunt decât ghioagele noastre […]

inima mea/ nebuna inima mea/ nebuna dac-ar locui într-un sat mic dintr-o câmpie întinsă al ei ar fi să scalde morții inima mea/ nebuna inima mea/ nebuna spală morți/ imaginează concepte pășește pe trepte de spațiu gol pe trepte fără o consistență precisă ah/ inima mea/ nebuna inima mea/ nebuna lasă în urmă trupuri curate […]

poate că dumnezeu vine la tine cu un curier sună la poartă/ aveți un colet/ deschideți vă rog îți iei un capot/ papucii/ și ieși ce-am primit poftiți/ semnați/ ați primit o cutie/ o cutie goală tu nu-nțelegi/ citești factura/ eticheta lipită pe dos încerci să uiți/ mai târziu descoperi că nu te mai îmbată […]

cu spatele spre un hău al inexistenței viețile noastre trag de colțurile universului în pânza rărită a simplului fapt de a fi ne ținem cu mâinile/ ne ținem cu dinții strălucitoare broboane ca de petrol / un pojar al nimicului/ ies printre ițe le șterge/ le-astupă/ fiecare cum poate pășind în vârfuri pe luciul fondului […]

se coace repede grâul/ dintr-odată/ noaptea vara asta a trecut în doar câteva ceasuri rămâne gândul meu/ închipuind evanescente picioare desculțe rămâne/ peste tot locul o singurătate fierbinte/ nemișcătoare rămân paiele/ ca niște moaște

declar solemn că trăiesc fără obiective precise umblu pe străzi/ dorm prin păduri port haine largi cu eticheta uzată mai declar că ieri m-am întâlnit cu mine / numitul x/ poet/ recunosc cele imputate drept pentru care subsemnez prezenta declarație atașez un proces verbal un inventar al rătăcirilor găsite la fața locului

las în urmă/ nescrise/ câteva poezii un poem despre durerea de oase un altul cu prostituta din poligon și două poeme despre cum se conduce o simfonie / arcușurile par sulițe ridicate-a război dirijorul este un sebastian în care se trage cu arcul/ ar mai fi un elaborat poem despre concizii și un altul despre […]

vara sosește-n oraș cu trenul de cinci dimineața doar zece minute întârziere șine încinse vara nu se întâmplă/ niciodată/ nimic doar personalitățile noastre/ lichefiate se târăsc se scurg se preling de aici spre acolo și invers

ierburile au crescut mult anul acesta apoi soarele-a uscat tot/ a pârjolit dintre poeții bătrâni închiși în azile doar câțiva își mai amintesc cum se aude vântul/ cum bate cum se ciocnesc între ele/ ca strigoii de praf microparticulele fundamentale ceilalți recită din ei/ după cină nu se recunosc nicidecum scad/ se-mpuținează/ mor fără să […]

trăiesc/ echivoc/ incertdimensional/ într-o intersecție trăiesc pe asfalt într-o pătrățică eu însumi un punct/ lumina trece spre mine în pixeli ce-mi umplu întinderea plană/ întinderea plană când zgomotul din jur vibrează corpusculi aud aud/ spre exemplu/ pe acel spălător de parbrize el trăiește pe lung pe lat în adânc la fiecare oprire curăță un camion […]

pe mine m-au născut într-o casă aflată-n reparații părinții mei și-au trecut viața clădind demolând și zidind de la nunta lor de nimic nuntă pur și simplu până la nunta lor cea de aur adică absolut întreaga mea copilărie câteva secole bune tot timpul am dormit afară în curte pe spate înăuntru se tot reparau […]

intră peste noi/ în același bar/ zilnic o mireasă înaltă/ aceeași nu-și ridică voalul/ ci pe sub el duce la gură un pahar cu vin demisec noi o-ntrebăm/ ostinato cine și cum ești/ când o să ne lași/ să îți vedem/ fața fața să îți vedem/ fața ea ne răspunde în dodii sugerând piste/ fantasmagorii/ […]

o talpă o am în deșertul gobi o talpă o am într-un povârniș înghețat de brumă departe la mijloc în adânc sub mine ghicesc obișnuita livresca anosta vale a plângerii cu păduri cu ceață cu linii și pâlcuri de ceață microclime diverse locale antagonice chemtrails din copita unui cal zburător valuri de chiciură ruperi de […]

în lumea ferită a sentimentelor fiecărei particule plus îi corespunde o particulă minus anihilat de această stranie tensionată simetrie tu rămâi indefinit rupt sfâșiat vorbind singur între două tărâmuri construite absurd construite pe dos / în oglindă

cel mai mult se moare noaptea în somn cei mai mulți mor spre dimineață/ la patru asta mă descumpănește/ un pic e ca și cum ziua n-ar mai vrea să înceapă cu unii

tu ești dintre yámanas/ dumnezeule tu definitiv ești din țara de foc și în cel mai punct sudic al acelei preasudice americi de sud ne privim unul pe altul în față/ în negura ochilor lăsând să existe la mijloc un/ bătut de multe ape/ mamihlapinatapai un/ înghețat/ uns cu grăsimi de balenă/ mamihlapinatapai un/ nesfârșit/ […]

câinele de la trei a urlat ieri toată noaptea o doamnă mergea pe deasupra cu tocuri nici azi n-o să se poată defini poezia și eu mă fixez monoman pe trecut alteori pun la punct un viitor previzibil și una după alta sunt/ nopțile în care urlă câinele de la trei și doamna umblă pe […]

pe străzile-nguste ale acestui oraș aleargă un om ce-aduce-amandine amandine lasă aici/ amandine lasă acolo lumea de la țară își pune-amandine-n panere e înalt și plăpând/ cenușiu și posac e tuberculos bărbatul ce-aduce-amandine motoreta lui scoate fum potrivit unei prozodii străine și el vorbește în versuri/ și el vorbește ritmat de parcă pe el l-ar […]

mănânc mere verzi/ mici/ pădurețe/ când mă doare o parte din suflet merele din toamna aceasta/ lasă în gură arome străine mai mult a pământ/ că n-au avut ploaie mai mult a solid/ că nu au fost bălți mănânc pește fript/ cu faguri de miere/ când mă doare o parte din suflet hristoase al pescarilor […]

un copil/ joacă un lemn noduros în focul roșu din vatră e centrul lumii jarul în care se coace o pâine lume neștiută suflă odată cu el/ în cenușile stinse el face vânt/ el suflă din nou/ cu putere și-aprinde tăciuni/ și-ațâță vâlvătăi/ vâlvătăi lui/ ochii-i rămân pironiți/ lipiți de cărbuni pân la adormire/ până […]

fiecare casă are un șarpe al casei o casă bătrână are un șarpe bătrân/ și tot așa unei case noi i se trimite un șarpe tânăr/ copil în general/ toți sunt lungi neveninoși maronii și/ absolut/ toți șerpii casei sunt șarpele din pustie acum/ imaginează-ți că-ți cumperi o casă te trezești/ într-o zi că te […]

dimineața/ când se pleacă la muncă o centrifugă îmi pare existența întreagă în ea/ ca într-un opel vectra din celălalt secol oamenii dorm pe locul din dreapta șoferului/ pe bancheta din  spate li se bălăngăne capul/ li se sucește gâtul în hopuri obrazul nestâng se lipește până la turtire de geamul rece al ușii din […]

duminica dimineața/ soarele bătea mult plecam devreme la meci/ juca metalurgistul mergeam încet pe drum conjugam verbe/ analizam aoristul în două trei dialecte comentam știri/ discutam chestii de geopolitică diverse intram/ apoi/ la măcău/ în orașul de jos el își lua rom/ eu îmi luam limonadă/ lumina odihnea în paharele noastre mirosea frumos/ a chiftele/ […]

în curtea fabricii/ în mijloc avem un măslin/ câteva cioturi venea/ din când în când/ porumbelul lua o crenguță/ o ducea spre arca lui noe aiurea dar sunt zile multe/ sunt ani de când porumbița nu ne mai vizitează nu mai trece p-aici lucrătorii din secția confecții metalice plâng ascultă/ în buclă/ soldier of fortune/ […]

locuiesc într-o velință de lână/ locuiesc într-un covor oltenesc merg desculț pe ulițele dintre culori și desene împing un cerc/ urmăresc o căruță trasă de iepe fugăresc niște cerbi/ mărginesc cruci/ conturez tufenici râd de pisica lui schrödinger/ mustăcește spre mine și-a făcut un culcuș peste scândura casei în mijlocul simetriei dintre țesături peste scândura […]

există un singur fel de tristețe eu am învățat-o de la iște oameni ce tăceau singuri nu de la bach/ nu de la tolstoi nu de la kafka/ nici de la kadare azi/ cei mai tari în tristețe tot acei oameni tăcând mi se par ca înaintea unei despărțiri iminente o despărțire știută/ anunțată demult […]

azi/ mă-nsor/ c-o balerină îi rup varii dește/ îi zdrobesc un călcâi încălțările ei se plimbă goale prin mine balerina plânge/ balerina jelește/ balerina vrea să danseze neîncetata ei străpunsă aducere-aminte de îngeri răsucește-n năutru-mi/ parc-ar aprinde tăciuni vechea neîncetata neostoită poftă de-a fi ucenic

viața mea/ fericita își cară în spate motostivuitorul cu el încarcă/ cu el descarcă zile pe ea/ pe viața mea/ fericita anul acesta/ sfârșitul lumii a prins-o pe stradă/ ntr-un bar toate zilele vieții ei viața mea/ fericita și le trăise pe străzi/ prin cârciumi/ prin baruri căutând om/ căutând om/ căutând om pe ea/ […]

cel mai perfect motor alcubierre / este un pom înflorit un pom înflorit are nesfârșita putere să împingă napoi/ să îndese-n uitare câteva eternități de amorțire și lumină puțină le întinde/ lăbărțează/ trimite aiurea și-și aduce aproape micșorând/ contractând sumedenii de universuri distanță/ câteva/ puține/ zile de vară îngrămădindu-le-aici/ la doar o întinzătură de mână […]

brusc definitivă/ păgână si zgomotoasă sosește la uzină primăvara lui stravinsky muncitorii din secția confecții metalice își prind fire de iarbă la colțurile măștii de sudură azi/ doar azi condica e semnată cu picioarele urcate pe brazde aduse din câmp/ aduse din cartierele mărginașe în plopii din curte ce sângerează/ în muguri/ mirosuri la schimbul […]

cerul e senin e adânc e albastru dinspre sud bate un vânt dinspre nord nu bate niciunul voyager 2/ va fi și trecut/ dincolo de centura de asteroizi

plutesc/ indecis între o zi de marți și o zi de miercuri la mijloc eterne două păduri mari/ își împreunează patru anotimpuri foarte distincte din poteca ce le desparte clasific/ tetraplegic păsări ce zboară dintr-o parte în alta râd și țipă și plâng precum păunii/ fazanii din campo grande noi nu existăm/ noi nu existăm/ […]