Elogiu scrisului de mână

Al doilea mic elogiu al scrisului de mu00e2nu0103.jpg

Chemat la Conferința europeană a oamenilor care scriu cu stiloul (CEOSS), se îndreaptă spre tribuna de unde, după cuvenitele reglaje fine (reglaje fine de voce, stilou și inimă), spune unei săli neașteptat de simetric locuite:

Domn’ Florin, învățătorul nostru, avea un scris de mână grozav. Și planșele cu „Trăiască România!”, sau Conducătorul iubit, sau Partidul, le făcea cu cea mai solemnă răbdare. Lucra ore întregi, odată cu noi, în fața noastră, așezat la catedră. Plăcerea pe care o avea el colorând literele cu auriu, dând contur și ștergând urmele subțiri de creion o mai văzusem doar la Finu’ Mărin, când, pe banca de la poartă, își curăța mere, cu un briceag ce, pesemne, trecuse și el războiul. Oamenii ăștia doi ar fi putut face orice, căci asta aproape că nu conta; liniștea era irezistibilă, nu puteai să nu i te alături. Au fost primii călugări concentrați în rucodelia lor pe care i-am întâlnit.

Scrisul de mână te aduce acasă, te adună. Cu puterile nerisipite, poți adânci gândul, adică poți săpa după înțelesuri. Grija cuminte, nesâcâitoare, pentru forma literelor, pentru proporția cuvintelor, pentru simetria alineatelor, pentru așezarea frumoasă pe foaie a vietății create de tine…, îți face bine. Asta e o osteneală care nu obosește, asemeni nevoinței monahilor. Nu-mi pot imagina un copist de demult suferind de neastâmpărul zilelor noastre! Dacă nu scrii prostii, caligrafia e asceză.

Bine, ești prezent în scrisul tău și când folosești tastatura. Dar cu scrisul de mână (dincolo de neînstrăinarea de propria-ți materialitate…) poți lăsa urme, poți modela materia, poți da formă, poți pune în ordine. Rândurile tale sunt gânduri privite; ori, asta e… după Chipul lui  Dumnezeu, nu?! N-am văzut noi, oamenii, Gândul/ Logosul Tatălui printre noi?

Unii aplaudă. Alții lovesc, ca la o toacă de buzunar, cu stilourile în pupitre. Cele mai multe penițe se strică, stâlcite aiurea. El zâmbește placid și, fără să vadă ceva, pleacă. Se întoarce absent, că-și uitase câteva foi scrise de mână. Cu un pix ieftin, albastru.

Reclame

Un gând despre „Elogiu scrisului de mână

  1. Sunt studii care arată limpede că în catharsis eficiența scrisului de mînă e cu foarte, foarte mult, aproape incomparabil, peste cea a tastatului.
    Să scriem de mână e mai vindecător decât să tastăm.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Despre Scurte povestiri de pe lumea cealaltă