Natură moartă cu bunici. Și cu maimuțe

Nava

Sâmbătă după-amiaza, alergând, cu Iunia, către un botez. Intrăm în Nava de la Asunción, pentru o femeie care a născut de câteva zile. Un copil liniștit, o mamă tăcută, o casă curată, fără multe obiecte, cu multă lumină. Ne place că nu trebuie să vorbim tare; plecăm mulțumiți, vindecați după zgomotul grabei. Uită-te după un Coca-Cola!, zic. Ratăm barul, dar vedem, în fugă, un batrân cu smartphone, pictat pe un perete; în prima rotondă întoarcem, și îi descoperim și perechea, tot cu smartphone. Fac poze, Iunia le verifică; găsesc Coca- Cola cu gust ca pe vremuri, și continuăm.

Bătrânii aceștia, amândoi, sunt frumoși. Frumusețea de pe vremuri, deci; azi, nu o mai doresc mulți, mi se pare mie. Bătrânul e împuținat după o viață de muncă. Mă cucerește prin cumințenie, prin omenia vizibilă. Eu cred că bunătatea se vede, tot timpul; nu se poate ascunde. În paterice, sfinții sunt ascultați de animalele sălbatice, pe care le și atrag, de altfel, prin simpla lipsă de viclenie. Îmi mai place și pentru că pare amuzat de drăcia cu care, toată ziua, se joacă ăi tineri; are, deci, relaxarea celor care acceptă că sunt lucruri pe care n-o să le mai înveți niciodată. Ai cunoscut, oricum, esențialul, așa că ți-e totuna! Șapca pare de socialist, dar cine e fără de păcate?! Ies în evidență pantofii sport, dar și asta pare tot o glumă a nepoților veniți pe la țară. Ce să zic, întâlnesc un bătrân care știe ce este și care se lasă modificat pe dinafară pentru că este convins că nimic din ale vremurilor nu o să-i atingă, de fapt, miezul: un om care și-a terminat cu bine treaba; se bucură, acum, în soarele amiezii și printre glumele urmașilor. Bătrâna e mai acrită, un pic. În general, femeilor le este mai greu să se facă fericite; am văzut asta peste tot, până și prin mănăstirile de maici. Pe doamna din poză o enervează noul, o stresează că trebuie să facă efortul de a învăța, e sătulă; singurul lucru care ar mai putea-o înveseli este tinerețea. Adevărat: nu e ușor pentru nimeni să îmbătrânească filosoficește. Deprinderea de a vorbi despre toate naște, spre sfârșitul vieții, o lehamite grozavă; ți-e târșală până și de tine… Având mai puține ambiții, fiind mai puțin aplicat/ aplecat spre cele strict ale lumii, bărbatul pare mai predispus la a-și păstra seninătatea; pe domnul din poză, îmbătrânirea nu pare să-l deranjeze prea tare. A rămas frumos.

Nouă nu ne stă așa de bine cu un telefon smart în mână. Maimuțele din titlu suntem noi, ăștia mai tineri.

Reclame