Când eram ca un copil ghiceam dragostea dintre oameni

Mă urmărește imaginea lu’ Măria, o verișoară de-a lu’ tati, din spatele casei noastre. Oltul, în acei ani 80, era înconjurat de dragline și de basculante uriașe. Cârduri de tineri și copii mergeau, vara toată, la scăldat. Pe Măria lu’ tata Mărin o vedeam mare, dar nu era, știu acum, decât o abia ieșită din adolescență. În ziua aceea cu soare mult, cu pădurea din Prundu Stoicâ ce se oprea în pietrișul excavatoarelor, cu bucuria ieșirii din sat, cu gălăgia tuturor, m-a străfulgerat că există încă un fel, aparte, în care băieții și fetele își vorbesc, în care se caută. Am știut, dintr-o dată, copil fiind, că e vorba despre ceva nou, despre exclusivități, despre sută la sută, despre total, despre apartenență, despre doar al tău, doar pentru tine; de gelozii, certuri, despărțiri și iertări, despre pasiune, deci, n-aveam habar; dar bănuiam, gingaș, restul. Un băiat i se învârtea prin prejur, îi râdea, îi vorbea, o atingea în treacăt, își făcea curaj, uneori, s-o ia în brațe, s-o cuprindă tocmai când părea și mai desfătată de raze. Ea îi răspundea; și ASTA, pentru mine, era esențialul, ceea ce mă fermeca: o fată era de acord cu pretenția exclusivității, i se da fericită altuia. I-am privit toată ziua, cu gura căscată, încântat de ceea ce mi se promitea, într-un fel, și mie, încă mucosului. De-atunci n-am mai putut vedea oamenii decât ca oameni îndrăgostiți ori oameni neîndrăgostiți, pur și simplu. Și eu sunt tot așa, de altfel, în fiecare zi prins fix în aceeași pendulare: ori îndrăgostit, ori ne- îndrăgostit. Mi-aș face un corect rezumat al vieții urmărind doar firul acesta roșu: îndrăgostit, des- îndrăgostit, ne- îndrăgostit…

E esența. Adevărul acesta că Logosul Tatălui S-ar fi făcut om oricum, și dacă noi n-am fi căzut în păcat, îmi înmoaie picioarele și mă scoate din fire, mă extaziază. Dumnezeu e un îndrăgostit iremediabil; umblă, toată ziua, după noi. Tremură la gândul părăsirii de către iubitul Său om. Și are o poveste de exclusivități, de sută la sută, de total, cu fiecare: cu oricare, cu făpturile sale unice și speciale. Toți avem o zi de vară, cu soare mult, cu lumină înaltă și copleșitoare, cu bucuria ieșirii din sat, în care ne-am îndrăgostit de Celălalt. Amintiți-vă, neprețuiților!

Reclame