Fănela coase la gherghef

 

perdele si prosoape. Perdelele sunt cele mai cerute. Iese in drum, sub mărul cel mare de la Georgeta, între uliți, si coase. După ce vine de la colectiv, după ce-si termină treburile prin casă, prin curte, așterne o velință lângă gard, își întinde pânza ei rară si continuă. Răspunde la bunăzîua fără să se uite, și mâna dreaptă i se întiiinde mult, nefiresc, până-și încordează de tot linia tăioasă de culoare. Închipuie flori, amestecă ciudat culorile, încalecă fire subțiri de ață într-o zilnică alcătuire de specii unice. În bătătura ei, imaginează ecosisteme. Râde repede, vorbește tare; îmbrăcată în flanere și fuste ieftine, la nunți, când lăutarii o lasă, cântă. Cei mai mulți pun perdelele astea la geamul odăii de la drum, să vadă ăi de trec. Odaia de la drum e departe, la celălalt cap al casei; e rece, pentru că nimeni nu face o sobă pentru niște oaspeți care nu vor veni niciodată;  miroase ciudat, pentru că aici se înghesuie hainele bune, de luat rar; aici stau hârtiile importante și banii; intri în ea rar, ca și când ai merge la oraș să-ți cumperi sandale. Cei mai avuți au și pentru alte ferestre, pentru tablouri cu ei tineri, ori pentru icoane. Prosoapele, mai înguste și mai încărcate, sunt pentru nunți. Ginerele, mireasa, nașii, părinții și frații, toți, le poartă vreo trei zile. Par, de-a valma, gătiți cu ciorchine de flori făcute, pe la mijlocul satului, de Fănela.

Cu un șorț subțire pus în față, c-un buzunar plin cu semințe de floarea-soarelui, Fănela ieși în drum bănuitoare. Suflând cojile unor grăunțe sparte în stânga obrajilor, închise ochii, ciuli urechile. Un tulburător amestec de zgomote grave de motor vechi, de sunete ascuțite de fiare lovite scurt și de muieri pițigăiate părea că ajunsese până la ea, în gardul dinspre-ai lu Tișu. Asta e, se-aud roțile săltând peste pietroaiele șoselei de praf: au venit buteliile! Se întoarse brusc, se repezi spre colțul șopronului sub care o avea pregătită, apucă de coada căruciorului ușor, negru, un pic sinistru, mereu aducător-aminte de sărăcie și spaime, și, ca o apucată, o rupse la fugă spre cooperativă.  Ca un puhoi de zombies din filme pe care nu le-a văzut niciodată, bănui oamenii din Chioroiești gonind și ei spre același răsărit. Camionul mare, greu, plin cu burți albastre încărcate cu gaz, trecu orb pe lângă ea punându-i în cap toată țărâna dintre curțile aliniate pe lângă drum. Mușcă basmaua legată sub bărbie, își făcu fața mai mică, chircindu-și pielea frunții, se aplecă spre nainte și se ambiționă, nădușită leoarcă.

Buteliile nu ajunseră la toți. Ea prinse și simțea, deja, mirosul flăcării albastre arzând la aragazul maro cumpărat de bărba-so, zugrav pe șantier, cu un CAR. O să fiarbă porumbi.

 Întoarsă în curte, stătu tăcând. Din tuburile fântânii, o bucată căzu; fără să se tulbure vreun pic, apele pleoscăiră limpede și cuminte.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Despre Scurte povestiri de pe lumea cealaltă