Nea Sandu

era un bărbat gras și înnebunise făcând poezii toată ziua. Apoi, i s-a lărgit fața, i-a căzut o gușă enormă, iar burta i s-a lăsat în neștire, peste curea, peste pantaloni, trăgându-i în față niște șale ce obosiseră, de mult, să-l mai țină biped. Nădușea continuu și răsufla speriat, ca scos de la înec. Din dosul celor aproape două sute de kile ieșeau niște cearcăne pământii și privirea învinsă a unui om copleșit de o întâmplare ciudată, vâslind cu mâinile albe, curate, într-un împrejur inconsistent. A plecat la țară, singur: creștea varii orătănii, pe dealuri, și asculta, dintr-o Marshall uriașă, neagră, pusă la colțul casei, Gary Moore.

La vale, într-o vineri seară, a început o nuntă. S-a rostogolit, ținându-se de garduri când cu o mână, când cu alta, până acolo. Și-a revenit încet, în cortul de pânză verde, pe colțul unei bănci, privind cum lăutarii pun cabluri, instrumente, reglează boxe. După doi-zece, doi zece, zece-doi-zece ale unuia cu mustăți îngălbenite de tutun, s-a urcat pe scenă, ca țâșnit din arc, și a început să declame marțial în microfonul țiganilor:

fraților stați un pic niciun doi zece zece doi zece nimic io nu am trăit în toate zilele vieții mele v-o zic am fost plecat din propria-mi trăire mult infinit de mult dar m-am întors obosit stors de orice urmă de vlagă mi se mai întâmplase asta într-una din copilăriile mele când pe un mal de olt o burta-vacii m-a sorbit cum te soarbe o gaură neagră așezată strategic chiar în măduva galaxiei așa că am pierdut odată cu anii un șirag foarte măreț de-nceputuri și m-am ofilit nebunește necăutând altceva decât țărmul așa că acuma vă zic

Ăla cu vioara, Ionel a lu Dică a lu Măneață, apăsă pe un buton argintiu, lung, cu vopseaua luată printre literele mici, care făcu pac și tăie sunetul. Nea Sandu continuă, încă, puțin, dar, printre reverberațiile aparatelor și vocile scandalizate ale oamenilor de prin bătătură, nu se mai auzi deloc. Îl goniră, și el plecă împăcat, că nu se aștepta ca cineva să mai vorbească o limbă așa de veche și clară. În cort rămaseră copii mulți, împletind, din hârtii colorate, ghirlande romboidale și coroane ce aminteau de flori de aiurea. Ai casei le puneau în față măsline negre, stafidite amar, sărate incredibil, sticle mari de sifon și sirop de căpșuni.

Oamenii toți au petrecut sâmbătă noaptea mâncând, bând și jucând nebunește în cortul verde, de pânză, al nunții. Alergătorii au venit cu sarmale și lăutarii s-au hotărât să oprească jumătate de oră. Din drumul de țărână așezat sub două neoane grozave, magnetofonul ălora tineri ajungea până la ei, în valuri ridicate de vânt, cu Elton John, Phil Collins și ceva Beatles. Nea Sandu a pândit din spate, dintr-un loc înghesuit în gardul de sârmă unde niște femei bătrâne și amețite oleacă aruncau apa din cratițele de spălat vase. Trosnind niște scânduri ale scenei înalte cât până la genunchi, cu pantalonii ținuți de bretele înnodate stângaci, nea Sandu a urcat țintă spre stativul din vârful căruia sclipea un microfon roșu. Și-a șters fruntea cu cămașa albă de pe brațe și a început, din nou, să declame:

să știți că io am văzut odată un camion plin cu porci duși la tăiere m-am făcut una cu ultimul vier cel mai din spate oare înțelege ceva dar nu el a grohăit liniștit toată noaptea și mi-a mâncat boabe din mână pe care le-a molfăit mulțumit până ce un zbârnâit ca de fulger i-a nemișcat trupul atunci am zis fraților

Dar nu mai apucă să zică nimic. Tăbărâră pe el toți, meseni și bucătari, copii adormiți în brațele bunicilor și alergători osteniți, ginerele și mireasa, toboșarul. Îl bătură cu pumnii, cu picioarele și-i scuipară în cap înjurăturile mii. Îi dădură peste gură, ca să tacă odată. Și-l goniră acasă zicând ei, drăcie, vine grasu ăsta aci să ne strice nouă chefu! Nu l-a chemat nimeni aici, la vreo  nuntă! Pleacă, bă, nenorocitule, că punem câinii pă tine!

Plecă greu, că nu mai putea. Doi nepoți mai miloși l-au ținut de coate până în stația de autobuz, că avea acoperiș, ca să nu-l plouă, cumva. Și-a revenit duminică dimineața, trezit în fumul unora cu broboade negre ce treceau la tămâiat, odată cu roua.

Duminica i-a fost clară, fără zgomot, la fântână, lângă tufa mare de leuștean. A ascultat Karen Dalton, plângând fără grabă. S-a întrebat toată ziua dacă nu ar fi trebuit, cumva, să țină un jurnal; a întors gândul în fel și chip. Seara, când i-a venit foame, i-a venit și gândul că dacă nu a scris nimic în el însuși, la ce bun să mai scrie altceva pe nu se știe ce foi mâzgălite aiurea… Și s-a liniștit pe prispă, adormind repede, pe spate, sforăind, cu burta lăsată în dreapta, ca pentru-a acoperi toți ficații din el, rărunchii, mădularele dinăuntru.

Nuntașii s-au trezit greu, luni dimineața. Au fript o oaie, după obicei; au mâncat-o repede, cu doar o vioară și un acordeon. Pentru danț, soacra mare s-a pregătit îndelung: fardată ca un clovn, cu basma legată șui, cu ciorapi cu jartea lăsați ispre până la genunchi, cu bani în piept, cu o sticlă de vin, gătită, în stânga, și cu un cocoș mare, gălăgios și zurbagiu, în dreapta, înfumurat, și el, cu ciucuri și panglici colorate de bâlci. Pe toate ulițele, a mers înainte jucând și chiuind. Cortul a rămas pustiu, și curtea la fel. Vântul a bătut rău, adunând șervețelele albe și prăvălind niște sticle mai goale. Bradul mirilor strălucea tare la streașina casei și un guguștuc așternu un cearceaf de viață cuminte peste câteva curți.

El declamă sigur, arcuind cu vârfetele mâinii drepte spre mesele murdare din fund:

cândva am plecat la prășit cu bunicu am sărit mai târziu din căruță și m-am oprit să mănânc corcodușe am mers apoi singur pe drum pe tarlale când am ajuns io nu mai era nimic să ajut tataia se mutase pe lumea cealaltă iapa căruța și mânzul putreziseră pe de-a-ntregul iar mie nu mi se mai lăsase nimic de făcut okay mi-am zis atunci o să tac câteva milioane de ani și apoi o să povestesc celor care vor mai vrea să asculte

Plecă acasă, mulțumit. În curte, un înger i se închină zicându-i Iona, sunt aici să te slujesc. El gâfâi de multe ori, apă, și zise: Vă rog, trebuie să fie o greșeală… Eu sunt nea Sandu.

Reclame

Un gând despre „Nea Sandu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Despre Scurte povestiri de pe lumea cealaltă