În ale mă-tii poale moi

te trimit acu, japiță ce ești!, îi zise tac-so, zbierând ca apucatul.

El se miră, o jumătate de secundă,  de poezia din înjurătura bătrânului și dădu să râdă. Se reținu, precaut. Era cenușiu la față, nebărbierit, cu pielea porționată generos de riduri și nedormit, că fierbea la cazan, continuu, de două zile. Părul, vâlvoi: ca într-un film mut, acum neidentificabil. Și-i zisese să-l ajute. Aveau câteva buți cu prune culese greu, cu oameni plătiți; îi dădea tare că și alții așteptau să le zică hai, nea cutare, c-am băgat ultimu cazan; pregătește-te! Și asta putea să fie dimineața, când trec copiii la școală, sau pe la patru, cinci, când încep să adoarmă toate, de frig și de întuneric, sau noaptea, când nu-ți venea să ieși din pat și să pleci aiurea, mânând căruța și ținând de butoaiele cu fiertură.

Dar el o pățise, acum. Cu ochii după jelitul unei păsări sau toropit de osteneală, își propti căruța și vacile, două, în nucul ciuntit de lângă punte și prăvăli două vase mari, cubice, dintr-un plastic alb, murdar, nelegate bine, în Sâmnicul pe care-l auzea zorind rece spre Oltul de la vale, printre malurile sorcovite cu zăpadă și gheață. Sub coverca urâtă, făcută pentru tot satul iubitor de tărie, luminată de focul buștenilor groși, când băgați pe de-a-ntregul, când piguliți cu grijă, să nu se prindă zeama de prea multa pălălaie, omul învârtea de un fier îndoit și lucit în atâtea palme, abia ținându-se pe un scăunel în trei picioare. Flăcările te pârleau pe buze, pe ochi și în piepți, iar spatele îți îngheța de la gerul pe care noaptea ți-l împingea în șale, în ceafă, între umeri. Înjură de morți, acum, și de prăpăstii, și copilul întoarse capul, mușcându-și o buză, mutându-și niște gânduri.

Își puse Panis angelicus de pe o casetă neagră și fugi spre inima satului. Walkmanul rămase fără baterii repede și ultima parte se auzi ca trasă de cozi, ca târâtă pe o potecă pe care spinii culeg, toți, câte ceva din tine: până rămâi fâșii, fâșii, numai o carne vie, înțepenită, lipsită de vlagă.

Dintr-o parte, cântatul cocoșilor se lăți printre case.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Despre Scurte povestiri de pe lumea cealaltă