credeți-mă dragilor stau ca un moș într-un scaun la geam

nu văd nu sunt văzut soarele doar mă zărește şi cade milostiv și cade luminos peste case

 de-afară pare-ntuneric năuntru şi poate că este

 liniștea mea însă luminează întreaga făptură

 tot milostiv tot luminos poate chiar mai strălucitor

 căci şi eu sunt credeți-mă dragilor un soare

ca un moș care stă într-un scaun la geam privind bucuros pur şi simplu