credeți-mă dragilor stau ca un moș într-un scaun la geam nu văd nu sunt văzut soarele doar mă zărește şi cade milostiv și cade luminos peste case de afară pare întuneric înăuntru şi poate că este liniștea mea însă luminează întreaga făptură tot milostiv tot luminos poate chiar mai strălucitor căci şi eu sunt credeți-mă dragilor un soare ca un moș care stă într-un scaun la geam privind bucuros pur şi simplu
