credeți-mă dragilor stau ca un moș într-un scaun la geam
nu văd nu sunt văzut soarele doar mă zărește şi cade milostiv și cade luminos peste case
de-afară pare-ntuneric năuntru şi poate că este
liniștea mea însă luminează întreaga făptură
tot milostiv tot luminos poate chiar mai strălucitor
căci şi eu sunt credeți-mă dragilor un soare
ca un moș care stă într-un scaun la geam privind bucuros pur şi simplu
