ce prostie să mă rog să nu piară frumusețea din lume
îngrozit că sunt martor la sfârșitul acesta
m-am găsit pe mine rătăcind și uitat
printre ceea ce un era nicidecum menit ca să fie
Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut
ce prostie să mă rog să nu piară frumusețea din lume
îngrozit că sunt martor la sfârșitul acesta
m-am găsit pe mine rătăcind și uitat
printre ceea ce un era nicidecum menit ca să fie