tataie al meu dumnezeu să-l odihnească printre sfinții cei buni s-a pogorât dintr-o dată din cer în mijlocul acestui oraș cu totul amnezic a venit cu căruța normal ca orice om de la țară biciușca și-a lăsat-o prinsă-ntr-o loitră și când s-a dat jos bucuros a luat cu el numai coasa bătută bine-nainte madridul acesta căzut nu mai văzuse vreodată un bărbat așa de frumos umplându-și căruța cu iarbă