tataie al meu
dumnezeu să-l odihnească printre sfinții cei buni
s-a pogorât dintr-o dată din cer
în mijlocul acestui oraș cu totul amnezic
a venit cu căruța normal ca orice om de la țară
biciușca și-a lăsat-o prinsă-n loitră
și când s-a dat jos bucuros a luat cu el numai coasa bătută bine nainte
madridul acesta căzut
nu mai văzuse vreodată
un bărbat așa de frumos
umplându-și căruța cu iarbă
I. C. LIȚĂ 