îmbătrânește-mă doamne odată

 am zis

 fața mea e prea ca de prunci

 și privirea-mi pare să vadă încă prea multe din lumea de-aici

 mersul mi-e țanțoș săltând voinicește

 văd că abia fața cutată și părul albit le spun celorlalți

 că și eu sunt unul de-al lor

 și eu am zis mereu cu tărie

 că

 timpul are de scris o poveste peste viața uimit-a oricui