îmbătrânește-mă doamne odată
am zis
fața mea e prea ca de prunci
și privirea-mi pare să vadă încă prea multe din lumea de-aici
mersul mi-e țanțoș săltând voinicește
văd că abia fața cutată și părul albit le spun celorlalți
că și eu sunt unul de-al lor
și eu am zis mereu cu tărie
că
timpul are de scris o poveste peste viața uimit-a oricui