îmbătrânește-mă doamne odată am zis fața mea e prea ca de prunci și privirea-mi pare să vadă încă prea multe din lumea d-aici mersul mi-e țanțoș săltând voinicește văd că abia fața cutată și părul albit le spun celorlalți că și eu sunt de-al lor și eu am zis mereu cu tărie că timpul are de scris o poveste peste viața uimit-a oricui
