domnilor

 mi-au zis copiii pe drum

 în satul meu dintr-o luncă

 hai bă pavele să facem muma ploii

 că e vară târzie

 și n-am mai văzut un strop de când dumnezeu a-necat lumea întreagă demult

 știm noi să tot fie fix câteva mii de ani

 da ce-i aia muma ploii

 am întrebat ridicând din sprâncenele-mi tinere

 lasă acu noi o să te-nvățăm totu

 toate descântecele și toate farmecele de pe ulița noastră

 ele sunt aici de demult de dinainte să se fi născut vreunul dintre oameni

 nici mumă-ta ghița d-a murit bătrână rău

 nici mărioaca măcar ce stătea în casa aia mică și urâtă

 nu se născuseră

 bă pavele vino cu noi și te vom face pescar

 pescar de ploi te vom face

 și nu e puțin lucru

 îmi tot ziceau nebunii ăia de copii

 începusem să-i văd ca necunoscându-i

 cum se-nvârteau așa

 aiurindu-mă tot împrejuru-mi

 și m-am dus cu ei

 făcând cu mâinile noastre o arătare de nămol așezată p-o țiglă strâmbată aiurea

 cap trunchi membre și ochi de scuipați amestecați cu țărână

 te-am luat cu noi ca să ne fie puterea mai mare

 finule frate verișorule nepoate

 pune-ți  și tu mâinile pe după grumajii noștri și hai să suflăm tare

 cu credința și disperarea unora care nu au văzut vreodată în viața lor cum plouă

 să suflăm din noi o bucățică

 și

 să se facă noroaiele astea ființă vie

 adică muma ploii vie

 ce minciună

 gândeam eu

 dar n-aveam frate n-aveam deloc curajul să zic

 bă m-am prins ce proști sunteți toți totu-i o minciună

 io mă duc la mine acasă și gata