domnilor mi-au zis copiii pe drum în satul meu dintr-o luncă hai bă pavele să facem muma ploii că e vară târzie și n-am mai văzut un strop dă când dumnezău a-necat lumea întreagă demult știm noi să tot fie fix câteva mii de ani da ce ie aia muma ploii am întrebat ridicând din sprâncenele-mi tinere lasă acu noi o să te-nvățăm totu toate descântecele și toate farmecele de pe ulița noastră ele sunt aici de demult de dinainte să se fi născut vreunul dintre oameni nici mumă-ta ghița d-a murit bătrână rău nici mărioaca măcar ce stătea în casa aia mică și urâtă nu se născuseră bă pavele vino cu noi și te vom face pescar pescar de ploi te vom face și nu e puțin lucru îmi tot ziceau nebunii ăia de copii începusem să-i văd ca necunoscându-i cum se-nvârteau așa aiurindu-mă tot împrejuru-mi și m-am dus cu ei făcând cu mâinile noastre o arătare dă nămol așezată p-o țiglă strâmbată aiurea cap trunchi membre și ochi de scuipați amestecați cu țărână te-am luat cu noi ca să ne fie puterea mai mare finule frate verișorule nepoate pune-ți  și tu mâinile pă după grumajii noștri și hai să suflăm tare cu credința și disperarea unora care nu au văzut vreodată în viața lor cum plouă să suflăm din noi o bucățică și să se facă noroaiele astea ființă vie adică muma ploii vie ce minciună gândeam eu dar n-aveam frate n-aveam deloc curajul să zic bă m-am prins ce proști sunteți toți totu e o minciună io mă duc la mine acasă și gata