domnilor
mi-au zis copiii pe drum
în satul meu dintr-o luncă
hai bă pavele să facem muma ploii
că e vară târzie
și n-am mai văzut un strop de când dumnezeu a-necat lumea întreagă demult
știm noi să tot fie fix câteva mii de ani
da ce-i aia muma ploii
am întrebat ridicând din sprâncenele-mi tinere
lasă acu noi o să te-nvățăm totu
toate descântecele și toate farmecele de pe ulița noastră
ele sunt aici de demult de dinainte să se fi născut vreunul dintre oameni
nici mumă-ta ghița d-a murit bătrână rău
nici mărioaca măcar ce stătea în casa aia mică și urâtă
nu se născuseră
bă pavele vino cu noi și te vom face pescar
pescar de ploi te vom face
și nu e puțin lucru
îmi tot ziceau nebunii ăia de copii
începusem să-i văd ca necunoscându-i
cum se-nvârteau așa
aiurindu-mă tot împrejuru-mi
și m-am dus cu ei
făcând cu mâinile noastre o arătare de nămol așezată p-o țiglă strâmbată aiurea
cap trunchi membre și ochi de scuipați amestecați cu țărână
te-am luat cu noi ca să ne fie puterea mai mare
finule frate verișorule nepoate
pune-ți și tu mâinile pe după grumajii noștri și hai să suflăm tare
cu credința și disperarea unora care nu au văzut vreodată în viața lor cum plouă
să suflăm din noi o bucățică
și
să se facă noroaiele astea ființă vie
adică muma ploii vie
ce minciună
gândeam eu
dar n-aveam frate n-aveam deloc curajul să zic
bă m-am prins ce proști sunteți toți totu-i o minciună
io mă duc la mine acasă și gata
I. C. LIȚĂ 