doamne cât de ostenit mi-s

 mă întind aici lângă șanț lângă drum aproape de gard

 zăpușeala ăstei veri fără picătură de ploaie a descojit casele toate

 a surpat ziduri și a gonit oameni

 eu stau aici liniștit ca să mă-ncarc cu putere

 când o să mă scol o să-nverzesc pretutindeni

 ș-o să zidesc lumea întreagă la loc

 în fond asta face orice om odihnit și împăcat cu sine

 creșteți si vă înmulțiți

 ierburilor

 umpleți pământul și-l stăpâniți

 cărămizilor

 nu se poate ca vlaga voastră să nu vină

 din privirea mea

limpezită bucuroasă tare si fără vreo spaimă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s