doamne cât de ostenit mi-s mă întind aici lângă șanț lângă drum aproape de gard zăpușeala ăstei veri fără picătură de ploaie a descojit casele toate a surpat ziduri și a gonit oameni eu stau aici liniștit ca să mă-ncarc cu putere când o să mă scol o să-nverzesc pretutindeni ș-o să zidesc lumea întreagă la loc în fond asta face orice om odihnit și împăcat cu sine creșteți si vă înmulțiți ierburilor umpleți pământul și-l stăpâniți cărămizilor nu se poate ca vlaga voastră să nu vină din privirea mea limpezită bucuroasă tare si fără vreo spaimă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s