păi

 am pierdut și anul acesta răsăritul din pământ al primăverii

 uitat printre griji și umblat îndelung cu treburi pe dealuri

 n-am mai simțit cum pământul își stoarce sufletul-n mâini

 ca să picure din el sevă pentru copaci pentru pădure pentru duzi iarbă și laptele cucului

 mugurii au plesnit în liniște și nebăgați vreunul în seamă

 burticanul planetei s-a golit

 lăbărțându-și viața

 aiurea-n coclauri