păi am pierdut și anul acesta răsăritul din pământ al primăverii uitat printre griji și umblat îndelung cu treburi pe dealuri n-am mai simțit cum pământul își stoarce sufletul în mâini ca să picure din el sevă pentru copaci pentru pădure pentru duzi iarbă și laptele cucului mugurii au plesnit în liniște și nebăgați vreunul în seamă burticanul planetei s-a golit lăbărțându-și viața aiurea-n coclauri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s