păi am pierdut și anul acesta răsăritul din pământ al primăverii uitat printre griji și umblat îndelung cu treburi pe dealuri n-am mai simțit cum pământul își stoarce sufletul în mâini ca să picure din el sevă pentru copaci pentru pădure pentru duzi iarbă și laptele cucului mugurii au plesnit în liniște și nebăgați vreunul în seamă burticanul planetei s-a golit lăbărțându-și viața aiurea-n coclauri