păi

 am pierdut și anul acesta răsăritul din pământ al primăverii

 uitat printre griji și umblat îndelung cu treburi pe dealuri

 n-am mai simțit cum pământul își stoarce sufletul-n mâini

 ca să picure din el sevă pentru copaci pentru pădure pentru duzi iarbă și laptele cucului

 mugurii au plesnit în liniște și nebăgați vreunul în seamă

 burticanul planetei s-a golit

 lăbărțându-și viața

 aiurea-n coclauri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s