nici nu m-au lăsat

să stau jos

am mâncat așa din picioare

și le-am suportat privirile multe

sunt străin sunt străin

m-au pus ca să strig

eu mi-am scrijelit asta pe oase

cu dintele rămas înfipt în bucata de pâine

mă aștepta un înger la ușă

mi-a întins șervețele de plâns

care miroseau a ierburi amare din grădina bunicii

și mi-a zis

îngăduie-mi frate să te păzesc

în toate zilele și în toți vecii

eu pe loc am și fost de acord

căci văzusem

 știam/ că

îngerul păzitor al vieții mele umile

are slăvita harismă a literaturii