nici nu m-au lăsat
să stau jos
am mâncat așa din picioare
și le-am suportat privirile multe
sunt străin sunt străin
m-au pus ca să strig
eu mi-am scrijelit asta pe oase
cu dintele rămas înfipt în bucata de pâine
mă aștepta un înger la ușă
mi-a întins șervețele de plâns
care miroseau a ierburi amare din grădina bunicii
și mi-a zis
îngăduie-mi frate să te păzesc
în toate zilele și în toți vecii
eu pe loc am și fost de acord
căci văzusem
știam/ că
îngerul păzitor al vieții mele umile
are slăvita harismă a literaturii
I. C. LIȚĂ 