nici nu m-au lăsat

să stau jos

am mâncat așa din picioare

și le-am suportat

privirile multe

sunt străin sunt străin

m-au pus ca să strig

eu mi-am scrijelit asta pe oase

cu dintele rămas înfipt în bucata de pâine

mă aștepta un înger la ușă

mi-a întins șervețele de plâns

care miroseau a ierburi amare din grădina bunicii

și mi-a zis

îngăduie-mi frate să te păzesc

în toate zilele și în toți vecii

eu pe loc am și fost de acord

căci văzusem știam că

îngerul păzitor al vieții mele umile

are slăvita harismă a literaturii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s