nici nu m-au lăsat

să stau jos

am mâncat așa din picioare

și le-am suportat privirile multe

sunt străin sunt străin

m-au pus ca să strig

eu mi-am scrijelit asta pe oase

cu dintele rămas înfipt în bucata de pâine

mă aștepta un înger la ușă

mi-a întins șervețele de plâns

care miroseau a ierburi amare din grădina bunicii

și mi-a zis

îngăduie-mi frate să te păzesc

în toate zilele și în toți vecii

eu pe loc am și fost de acord

căci văzusem

 știam/ că

îngerul păzitor al vieții mele umile

are slăvita harismă a literaturii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s