eu nu am văzut niciodată pe nimeni murind ori tocmai trecând pe lumea cealaltă
știi
muribunzii mereu îți lasă ție drept moștenire privirea din urmă a lor
ca o apă cu gust de stătut și de rece
asta-mi aduce aminte de ursu
un câine mărunt într-un galben sătul de culoare
cumva a aflat că plecăm fără el
și-a gonit atunci ca să moară între rugii din spatele școlii
au venit apoi și mi-au zis du-te bă și ia-ți animalul
dar eu nu nu deloc
am stat așa înciudat o seară întreagă
cântau niște păsări ce nu-mi păreau cunoscute
și picau niște stropi de la streșini
