eu nu am văzut niciodată pe nimeni murind ori tocmai trecând pe lumea cealaltă

știi

muribunzii mereu îți lasă ție drept moștenire privirea din urmă a lor

ca o apă cu gust de stătut și de rece

asta-mi aduce aminte de ursu

un câine mărunt într-un galben sătul de culoare

cumva a aflat că plecăm fără el

și-a gonit atunci ca să moară între rugii din spatele școlii

au venit apoi și mi-au zis du-te bă și ia-ți animalul

dar eu nu nu deloc

am stat așa înciudat o seară întreagă

cântau niște păsări ce nu-mi păreau cunoscute

 și picau niște stropi de la streșini

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s