am amețit când m-am uitat înapoi
mersesem mult mult în neștire
și-acum
printre niște pereți făcuți ca din linii de ceață
mă vedeam singur
se pare că și eu trec
prin criza bărbatului de patruj de ani
văd nebunia lumii și-mi zic
e pierdut totul deja frate totul deja
și când a fost ca să vie gerul ăl mare
toate albinele minților mele
au căzut dintr-odată-nghețate
a rămas doară matca
născătoarea mama regina dorita
și ascunsă în miezul cel mai cu totul dulce al mierii
nunta și-a pregătit-o încet
într-un bâzâit de cântec de leagăn
zicea
durerilor mele care m-apasă
pe fugă eu le-am și pus un oblamnic
