am amețit când m-am uitat înapoi

mersesem mult mult în neștire

și-acum

printre niște pereți făcuți ca din linii de ceață

mă vedeam singur

se pare că și eu trec

prin criza bărbatului de patruj de ani

văd nebunia lumii și-mi zic

e pierdut totul deja frate totul deja

și când a fost ca să vie gerul ăl mare

toate albinele minților mele

au căzut dintr-odată-nghețate

a rămas doară matca

născătoarea mama regina dorita

și ascunsă în miezul cel mai cu totul dulce al mierii

nunta și-a pregătit-o încet

într-un bâzâit de cântec de leagăn

zicea

durerilor mele care m-apasă

pe fugă eu le-am și pus un oblamnic