45. transplant

păi să-i luăm ochii din cap ei și-au zis

și mi-au luat ochii din cap

erau niște ochi ce văzuseră multe. nu știu

nunți rochii și pajiști copii

ferice de cel ce-mi va primi ochii

ziceam eu dintr-un colț. fără vreo osteneală

de-acum înainte va vedea bine

păi să-i luăm și plămânii au zis

și au luat plămânii din mine vreo doi

ăștia-s plămâni ce-au respirat fum de tămâi

și multe suspinuri de bărbați cumsecade

sunt buni. pe marginea moale a unuia

rămăseseră niște bobițe de brumă

le-au și scuturat una două

c-o mănușă de plastic albastră

ah omul acesta are urechi

să i le luăm așadar chiar acuma

nefericiților strigam io apucat

avut-am un intransigent simț al melodiei perfecte

o să trăiască bietul căutându-și tonul întruna

mi-au mai luat umerii ghearele podurile palmelor

două călcâie și doi pomeți de obraji

ha unul căuta riduri și mi le-au luat și pe astea

dar nu nu mergeau. nu se potrivesc vezi ridurile

de la unu la altu

și-au tot săpat mai departe în mine.

am rămas la sfârșit jupuit

doar o mână de carne-ntr-un sac nu mai mult

de pe marginea sacului scuturat-au c-o mănușă de plastic albastră

și ultimul fir al unei prăfuite și cenușii pocăințe

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s