păi să-i luăm ochii din cap ei și-au zis
și mi-au luat ochii din cap
erau niște ochi ce văzuseră multe. nu știu
nunți rochii și pajiști copii
ferice de cel ce-mi va primi ochii
ziceam eu dintr-un colț. fără vreo osteneală
de-acum înainte va vedea bine
păi să-i luăm și plămânii au zis
și au luat plămânii din mine vreo doi
ăștia-s plămâni ce-au respirat fum de tămâi
și multe suspinuri de bărbați cumsecade
sunt buni. pe marginea moale a unuia
rămăseseră niște bobițe de brumă
le-au și scuturat una două
c-o mănușă de plastic albastră
ah omul acesta are urechi
să i le luăm așadar chiar acuma
nefericiților strigam io apucat
avut-am un intransigent simț al melodiei perfecte
o să trăiască bietul căutându-și tonul întruna
mi-au mai luat umerii ghearele podurile palmelor
două călcâie și doi pomeți de obraji
ha unul căuta riduri și mi le-au luat și pe astea
dar nu nu mergeau. nu se potrivesc vezi ridurile
de la unu la altu
și-au tot săpat mai departe în mine.
am rămas la sfârșit jupuit
doar o mână de carne-ntr-un sac nu mai mult
de pe marginea sacului scuturat-au c-o mănușă de plastic albastră
și ultimul fir al unei prăfuite și cenușii pocăințe
I. C. LIȚĂ 