51. mai-ncales

aruncam lipii maro de pe mal

pe verdele bălții

(o baltă întinsă era)

piatra sărea de n ori și murea apoi înecată

odată cu-azvârlitura

 ne pleca mâna

ne plecau ochii

ne goleam așa pe de-a-ntregul

ca o căpistere râcâită bine de coajă

cei mai buni dintre noi profețeau apoi pe potecă

declamau precum platon

mai-ncales (ziceau) de te faci și tu apă

mai-ncales (ziceau) de te faci și tu piatră

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s