aruncam lipii maro de pe mal

pe verdele bălții

o baltă întinsă era

piatra sărea de n ori și murea apoi înecată

odată cu-azvârlitura

ne pleca mâna

ne plecau ochii

ne goleam așa pe de-a-ntregul

ca o căpistere râcâită bine de coaje

cei mai buni dintre noi profețeau apoi pe potecă

declamau precum Platon

mai-ncales (ziceau) de te faci și tu piatră

mai-ncales (ziceau) de te faci și tu apă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s