aruncam lipii maro de pe mal
pe verdele bălții
o baltă întinsă era
piatra sărea de n ori și murea apoi înecată
odată cu-azvârlitura
ne pleca mâna
ne plecau ochii
ne goleam așa pe de-a-ntregul
ca o căpistere râcâită bine de coaje
cei mai buni dintre noi profețeau apoi pe potecă
declamau precum Platon
mai-ncales (ziceau) de te faci și tu piatră
mai-ncales (ziceau) de te faci și tu apă
