mie îmi pare

că poeții toți

sunt niște masculi alfa

cuvintele

 pe care nu le-au trăit

 niciodată

sunt trimise în față

sunt cuvinte slabe necunoscute

fără vlagă și nerv

stafii

cărora cu greu li se mai recunoaște azi

existența în dex

în mijloc de tot stau

cuvintele mari

fapte importante

le știi după ghiare

după urma lăsată în piele

lovite cu privirea lui mândră

mereu sună a fier

a alămuri

în urmă de tot

privind încontinuu la haită

merge chiar el

merge poetul

e tuberculos

e sărac

și-și linge bubele

ditirambic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s