65. citadin

locuiesc într-un oraș mare
îți ia o viață întreagă s-ajungi
de la un capăt la altul
poți trăi fără să te cunoască nimeni
doar cel de la bar
care-ți dă o cafea neagră și rom de jamaica
bătrâna de la frizerie
întârzie cu mâini translucide
printre firele tăiate de păr
tu nu te mai speli câteva zile
ca să nu ți se ducă parfumul de om
ea râde cu lacrimi de tine
comentându-ți cu aplomb viața
este absurd să fii credincios
unei femei de moravuri ușoare
afirmă
tu te întorci dup-o zi rușinat
haideți doamnă vă rog
tundeți-mă și-acum îndelung
iar au început să mă glodească
sub pleoape/ sub piele
gânduri de moarte

%d blogeri au apreciat: