realitatea a luat-o la fugă/ nebună
aduceți-mi o sticlă de porto
mă întorc la poezie
ca un desfrânat la amante
îmi strâng cuvinte-n cămară
ah/ după foametea care vine
numai eu voi trai
ah/ dar aduceți-mi o sticlă de porto
îmi sar plânsete instantanee din ochi/ dop de șampanii
Poezia ta îmi lasă gura apă, părinte! Ah, și ce foamete de sens va să vină!
ApreciazăApreciat de 1 persoană