mi-am agățat în pereți
chipuri
din când în când
mă așez în genunchi
întind mâinile
par și eu/ puțin/ gravat într-o reprezentare istoristă
îi rog
primiți-mă
primiți-mă
primiți-mă și pe mine
ăștia nimic/ mă ignoră
la ei nu ajunge ceva
preda tace miop/ tot învelit în astrahane
sorescu e slab ca un semnul mirării
scrie poezii pe patul de moarte
nichita bea spirt mona distilat din cuvinte
fumează carpați fără filtru
mă ridic
niște vin într-un pahar uriaș
îl trec printre dinți/ pe sub limbă
ce bun
lasă/ rămân tot eu
neînfiat și liric
