fiule
tu ești cel din urmă născut
dintr-un șir nesfârșit de bărbați plângăcioși
în neamul acesta noi plângem ușor/ o să vezi
avem ceva aplecări codificate genetic
ai noștri au plâns în toate împrejurările vieții
cei mai buni au fost/ totdeauna/ ciobanii
iar stirpea noastră are câțiva
străbunicu-to/
lasă-mă acum să-ți vorbesc un pic despre el
era înalt
putea dormi în picioare/ precum caii
aplecat/ așa/ puțin înainte
oricum/ el mereu părea răzimat într-o bâtă de corn lucrată frumos
plângând încet privit de oi privit de berbeci
înțelegi
foarte înaintat ajunse
în această rarisimă
în această sofisticată îndeletnicire a plânsului
I. C. LIȚĂ 