o muscă albastră a rămas captivă în mine
va muri cu zile/ de singurătate
sau va trăi/ rezistând prin cultură
într-o genuină și poetică simbioză cu gazda
îi zic
tencuiește-mi/ pe dinăuntru/ interioritatea
sclivisește cu piatră măruntă/ sare bordeleză
spoiește cu var o pereche de sensuri
bâzâie-mi laul în ureche internă
acum