o muscă albastră a rămas captivă în mine

va muri cu zile/ de singurătate

sau va trăi/ rezistând prin cultură

într-o genuină și poetică simbioză cu gazda

îi zic

tencuiește-mi/ pe dinăuntru/ interioritatea

sclivisește cu piatră măruntă/ sare bordeleză

spoiește cu var o pereche de sensuri

bâzâie-mi laul în ureche internă

acum

Un gând despre “acum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s