și uite
mi-a mai murit un prieten
era măreț/ avea ochi moi
lumina ce-i țâșnea drept din cap
și-o pieptăna cu cărare pe mijloc
mă suna/ uneori/ la amiezi
locuia în alte fuse orare
o/ frate/ mă prinzi rău
știi că pentru noapte nu-mi rămân decât puține cuvinte
lasă acum/ răspundea
vezi
pe sub cerul acoperit de un strat colosal de furtuni
aerul e curat/ plin de întunecimi foarte clare
luminile care pâlpâie super-hipnotic
se văd până la sfârșitul privirii
eu mă puneam la loc/ să mă culc
și visam lumini palpitând întunecimi tot mai clare
I. C. LIȚĂ 