și

și uite

mi-a mai murit un prieten

era măreț/ avea ochi moi

lumina ce-i țâșnea drept din cap

și-o pieptăna cu cărare pe mijloc

mă suna/ uneori/ la amiezi

locuia în alte fuse orare

o/ frate/ mă prinzi rău

știi că pentru noapte nu-mi rămân decât puține cuvinte

lasă acum/ răspundea

vezi

pe sub cerul acoperit de un strat colosal de furtuni

aerul e curat/ plin de întunecimi foarte clare

luminile care pâlpâie super-hipnotic

se văd până la sfârșitul privirii

eu mă puneam la loc/ să mă culc

și visam lumini palpitând întunecimi tot mai clare

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s