cât

de foarte mulți ani / visez la fel/ zilnic

mă ridic somnambulic și găsesc/ la masa mea cu fața spre munte

un bărbat neștiut

nu mă vede/ nu mă cheamă/ stă cu spatele/ înciudat

nu scrie/ cum pare

ci coase nasturele căzut al unui sacou izânit

superstițios/ ține-ntre buze o bucată de sfoară

tace/ respiră încet/ privește în jos/ este grav

în unele nopți i se retează/ în scurt/ ața/ face un poc ascuțit

ața/ e greu de trecut/ de trecut/ prin urechile unui ac

o tot umezește și-i ascute mustățile mici/ între dinți

mie mi-e frică să zic oareșce

alte dăți împunge greșit

acul îi iese în piepți/ ori în spate/ în guler

prefăcând-o într-un sac inutil/ într-o urzeală de labirint imposibil

cele mai de temut nopți

sunt cele în care-și înțeapă buricele de la dește

firul cel negru de papiotă se înăsprește treptat

ca o funie înghețată/ devine roșu/ rigid și impur

de curând a început să îmi lase bilete/ pe masă

travaliul acesta/ măreț/ este numai/ numai al meu/ spune el

tu mă poți ajuta/ aducând whisky/ nasturi/ ace și papiote

cât crezi/ tu/ c-or să mai țină și astea/ aaa

cât

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s