panică

spectacolul prodigios al conștiinței

mâzgălește/ zilnic

frica de a nu mai scrie vreodată

noaptea visezi

două scânduri drepte/ față în față

și-ți zici

o idee/ în sfârșit mi-a venit o idee

dar până dimineața se pierde/ se uită

distanța mare dintre cele două lemne uscate

nu ai cu ce-o umple

te-ntinzi tu/ nu ajungi

arunci un gând/ să te agăți cu ghearele minții

si gândul tău se tot subțiază/ se tot subțiază/ până la trezire

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s