și flăcările ajungeau până la ceruri

dă peste mine un infarct/ în fiecare noapte

mă ridic/ îmi revin

urmez strict/ întregul protocol/ de resuscitare

în viața mea cea de toate zilele-lumină

ascult aceeași melodie câteva săptămâni

trec repede prin citoplasma cântării cântărilor

și-mi trag răsuflarea/ încet/ în cel mai din mijloc mijloc

în cel mai din mijloc nucleu

între aceste două chestii

e o legătură

care îmi scapă

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s