dinspre strămoși îmi vine-o suflare
de hore/ de sârbe/ de balegi de oaie
niște bărboși mă privesc/ așa/ cu ochii beliţi
mâinile/ aduse din coate/ le atârnă neutru
gândesc/ au înviat/ băă/ ăia din pozele cu răscoala
de la nouă sute șapte
e trimis unul/ mai curajos/ înainte
ca sol
vine încet/ pare sfios
se lipește de mine si-mi șoptește in urechea internă
nepoate/ iubite
nepoate
cine-a făcut horile/ horile
aibă trup ca florile/ florile
măi măi/ da da
eu zic/ bine/ strămoșule strămoșule
cum să nu/ așa facem/ desigur
măi măi/ si iarăși/ măi măi
pe loc și joc o-nvârtită/ alandala/ aiurea
învârtita lui dumitru hârb
țin mâna la spate/ o alta ridicată/ am hernie de disc
toate luminile din casă/ le-aprind/ ca la mort/ ca la mort/ peste tot
el se-ntoarce spre-ai lui/ mergând înapoi
tot cu spatele/ cu faţa bărboasă spre mine/ pare din netflix
vorbește invers/ nu suflând/ ci aspirând oxigenul
oxigenul/ azotul/ celelalte gaze necesare trăirii
se-aude-un foșnit de cuvinte/ de vorbe/ un fâșâit
unei inimi slabe i s-ar părea/ poate/ lugubru
zice
si pentru atâta lucru
nu ți-ar mai putrezi trupu
copile/ copile/ copile
eu beam singur/ în casă
ca nefericiții/ ca însingurații
ziceam
iartă-ne/ doamne
murim/ și noi/ ca proștii
atâta știm
atâta putem
măi
pe casa scării
ecoul
frunză verde de lăptucă
arde-te-ar focu lumucă
măi
I. C. LIȚĂ 