minus o mie

există un singur fel de tristețe

eu am învățat-o de la iște oameni ce tăceau singuri

nu de la bach/ nu de la tolstoi

nu de la kafka/ nici de la kadare

azi/ cei mai tari în tristețe

tot acei oameni tăcând mi se par

ca înaintea unei despărțiri iminente

o despărțire știută/ anunțată demult

nu te surprinde dar tot nepregătit te găsește

îți mai rămâne numai să taci

să mergi/ pe muțește/ nainte

te transformi/ așa/ într-o axiomă

în statuia ridată a unei dogme

în ultimul mesager/ și tocmai de-asta neprețuit

al acestui foarte la-ndemână/ modest/ adevăr

/că nu există decât un singur fel de tristețe/

iei liftul/ uneori/ și cobori la minus o mie

îți faci conștiincios toată munca

te uiți în stânga/ te uiți în dreapta/ și pleci

liftul e-acolo/ ușile ți se deschid imediat

nu-l mai folosise nimeni altcineva

nici ca să urce/ și nici ca să coboare

%d blogeri au apreciat: