există un singur fel de tristețe
eu am învățat-o de la iște oameni ce tăceau singuri
nu de la bach/ nu de la tolstoi
nu de la kafka/ nici de la kadare
azi/ cei mai tari în tristețe
tot acei oameni tăcând mi se par
ca înaintea unei despărțiri iminente
o despărțire știută/ anunțată demult
nu te surprinde dar tot nepregătit te găsește
îți mai rămâne numai să taci
să mergi/ pe muțește/ nainte
te transformi/ așa/ într-o axiomă
în statuia ridată a unei dogme
în ultimul mesager/ și tocmai de-asta neprețuit
al acestui foarte la-ndemână/ modest/ adevăr
/că nu există decât un singur fel de tristețe/
iei liftul/ uneori/ și cobori la minus o mie
îți faci conștiincios toată munca
te uiți în stânga/ te uiți în dreapta/ și pleci
liftul e-acolo/ ușile ți se deschid imediat
nu-l mai folosise nimeni altcineva
nici ca să urce/ și nici ca să coboare
I. C. LIȚĂ 