gunoaie

dimineața/ când se pleacă la muncă

o centrifugă îmi pare existența întreagă

în ea/ ca într-un opel vectra din celălalt secol

oamenii dorm pe locul din dreapta șoferului/ pe bancheta din  spate

li se bălăngăne capul/ li se sucește gâtul în hopuri

obrazul nestâng se lipește până la turtire de geamul rece al ușii

din belșug li se umezesc piepții cămășii/ cu bale

în lumina din intersecții se văd/ de pe trotuar sau din case/ doar ei

ca niște părți de oameni navigând spre itaca

într-o învârtire a cărei tot mai crescândă forță necentripetă

duce/ spre margini/ gunoaie

duce

spre margini

gunoaie

de parcă/ rupându-li-se apa/ în această tiribombă uitată mergând

ar începe să se tot scurgă/ încet încet/ din ei

sufletul

ah

sublime/ preasfinte îmi sunt

aceste fețe turtite în geamul din dreapt-al mașinii

bălăngăninde pe bancheta din spate

trei bărbați osteniți/ cu palmele strâns cuprinse între genunchi

bălăngănind pe bancheta din spate

%d blogeri au apreciat: