dimineața/ când se pleacă la muncă
o centrifugă îmi pare existența întreagă
în ea/ ca într-un opel vectra din celălalt secol
oamenii dorm pe locul din dreapta șoferului/ pe bancheta din spate
li se bălăngăne capul/ li se sucește gâtul în hopuri
obrazul nestâng se lipește până la turtire de geamul rece al ușii
din belșug li se umezesc piepții cămășii/ cu bale
în lumina din intersecții se văd/ de pe trotuar sau din case/ doar ei
ca niște părți de oameni navigând spre itaca
într-o învârtire a cărei tot mai crescândă forță necentripetă
duce/ spre margini/ gunoaie
duce
spre margini
gunoaie
de parcă/ rupându-li-se apa/ în această tiribombă uitată mergând
ar începe să se tot scurgă/ încet încet/ din ei
sufletul
ah
sublime/ preasfinte îmi sunt
aceste fețe turtite în geamul din dreapt-al mașinii
bălăngăninde pe bancheta din spate
trei bărbați osteniți/ cu palmele strâns cuprinse între genunchi
bălăngănind pe bancheta din spate
I. C. LIȚĂ 