gunoaie

dimineața/ când se pleacă la muncă

o centrifugă îmi pare existența întreagă

în ea/ ca într-un opel vectra din celălalt secol

oamenii dorm pe locul din dreapta șoferului/ pe bancheta din  spate

li se bălăngăne capul/ li se sucește gâtul în hopuri

obrazul nestâng se lipește până la turtire de geamul rece al ușii

din belșug li se umezesc piepții cămășii/ cu bale

în lumina din intersecții se văd/ de pe trotuar sau din case/ doar ei

ca niște părți de oameni navigând spre itaca

într-o învârtire a cărei tot mai crescândă forță necentripetă

duce/ spre margini/ gunoaie

duce

spre margini

gunoaie

de parcă/ rupându-li-se apa/ în această tiribombă uitată mergând

ar începe să se tot scurgă/ încet încet/ din ei

sufletul

ah

sublime/ preasfinte îmi sunt

aceste fețe turtite în geamul din dreapt-al mașinii

bălăngăninde pe bancheta din spate

trei bărbați osteniți/ cu palmele strâns cuprinse între genunchi

bălăngănind pe bancheta din spate

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s