mâine

un copil/ joacă un lemn noduros

în focul roșu din vatră

e centrul lumii jarul în care se coace o pâine

lume neștiută suflă odată cu el/ în cenușile stinse

el face vânt/ el suflă din nou/ cu putere

și-aprinde tăciuni/ și-ațâță vâlvătăi/ vâlvătăi

lui/ ochii-i rămân pironiți/ lipiți de cărbuni

pân la adormire/ până la tresărirea în somn

mai e și mâine o zi

de trăit

mai e și mâine o zi

de aprins vreascuri

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s