câinele de la trei a urlat ieri toată noaptea

o doamnă mergea pe deasupra cu tocuri

nici azi n-o să se poată defini poezia

și eu mă fixez monoman pe trecut

alteori pun la punct un viitor previzibil

și una după alta sunt/ nopțile în care urlă câinele de la trei

și doamna umblă pe deasupra cu tocuri

a prins în mine rădăcini/ o sperietură de moarte

este trist/ în definitiv

să te ocupi cu chestii ce nu se pot circumscrie

și stau incandescent/ în stare de plasmă

ținut departe de totul ce nu se mai poate/ astfel/ atinge

între câmpul electromagnetic al zilei de ieri

și

câmpul electromagnetic al zilei de mâine

eu

în prezentul supercontinuu al zilei de azi

instinctiv resimțit dureros de-acel câine

și

de doamna care pe deasupra umblă cu tocuri