câinele de la trei a urlat ieri toată noaptea
o doamnă mergea pe deasupra cu tocuri
nici azi n-o să se poată defini poezia
și eu mă fixez monoman pe trecut
alteori pun la punct un viitor previzibil
și una după alta sunt/ nopțile în care urlă câinele de la trei
și doamna umblă pe deasupra cu tocuri
a prins în mine rădăcini/ o sperietură de moarte
este trist/ în definitiv
să te ocupi cu chestii ce nu se pot circumscrie
și stau incandescent/ în stare de plasmă
ținut departe de totul ce nu se mai poate/ astfel/ atinge
între câmpul electromagnetic al zilei de ieri
și
câmpul electromagnetic al zilei de mâine
eu
în prezentul supercontinuu al zilei de azi
instinctiv resimțit dureros de-acel câine
și
de doamna care pe deasupra umblă cu tocuri
I. C. LIȚĂ 