fuziune nucleară

câinele de la trei a urlat ieri toată noaptea

o doamnă mergea pe deasupra cu tocuri

nici azi n-o să se poată defini poezia

și eu mă fixez monoman pe trecut

alteori pun la punct un viitor previzibil

și una după alta sunt/ nopțile în care urlă câinele de la trei

și doamna umblă pe deasupra cu tocuri

a prins în mine rădăcini/ o sperietură de moarte

este trist/ în definitiv

să te ocupi cu chestii ce nu se pot circumscrie

și stau incandescent/ în stare de plasmă

ținut departe de totul ce nu se mai poate/ astfel/ atinge

între câmpul electromagnetic al zilei de ieri

și

câmpul electromagnetic al zilei de mâine

eu

în prezentul supercontinuu al zilei de azi

instinctiv resimțit dureros de-acel câine

și

de doamna care pe deasupra umblă cu tocuri

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s