nimic

cu spatele spre un hău al inexistenței
viețile noastre trag de colțurile universului

în pânza rărită a simplului fapt de a fi
ne ținem cu mâinile/ ne ținem cu dinții

strălucitoare broboane ca de petrol
/ un pojar al nimicului/
ies printre ițe

le șterge/ le-astupă/ fiecare cum poate
pășind în vârfuri
pe luciul fondului cosmic de microunde/
inventând sensuri/
ridicând umeri/
plângând

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s