fum

din când în când/ peste noi
de sus vine un fum/ ca o ploaie

împingem cu umerii/ împingem cu capul
în pereții nimicului/ ce ne strivește

rămânem lucizi/ tună rău
oceanul acesta/ noi îl trecem
la mai multe adâncimi deodată

opunem rezistență/ amenințând
cu cele mai lungi oase ale corpului

nu sunt decât ghioagele noastre
împotriva gâlgâitului apei

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Un gând despre „fum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s