din când în când/ peste noi
de sus vine un fum/ ca o ploaie

împingem cu umerii/ împingem cu capul
în pereții nimicului/ ce ne strivește

rămânem lucizi/ tună rău
oceanul acesta/ noi îl trecem
la mai multe adâncimi deodată

opunem rezistență/ amenințând
cu cele mai lungi oase ale corpului

nu sunt decât ghioagele noastre
împotriva gâlgâitului apei