trăsăturile feței

casă
îmi ridic
pe un loc în care fusese o vie

în timp/ pereții încep să miroasă a doagă
ziua/ m-ajunge din părți o lumină violet
întind mâna întind
picături picături se preling în pereți/ se și strâng în căușuri

trăiesc într-o cupă
trăiesc într-un pocal
e cel mai bun loc
pentru ca pruncii
să-ți deseneze/ cu deștul
trăsăturile feței

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s