amintiri dintr-o paideia ratată

¡proorocul din zamarramala mi-e martor!
copil
căutam
integrarea fiecărui element dimprejur
într-o cuprinzătoare teorie a totului

/ unu/
trebuiau corect definite potecile
gândită fiecare pășire
evaluată întinderea metaforică a ciulinilor
ca niște simboluri atavice
ghimpii ți-ar fi putut intra
prin tălpi până la mijlocul inimii

/ doi/
părea absurd dialogul cu câinii ce păzeau turme
îl vedeam ca pe o imposibilă transgresare
a unor foarte diferite niveluri de ființă

/ trei/
eu rămâneam prezent în mine
atent la drum
călătorind
desculț
către lizieră

%d blogeri au apreciat: