trăiesc la demisol

cred că va trebui să te lepezi de tot/ e ca și când n-ai putea înota/ cu multe haine pe tine/ la sfârșit îți zici/ uite ce reptilă eram/ ce șarpe tânăr/ sub atâtea rânduri tubulare de piele/ și de ce insiști/ că fiecare zi ți se pare un întreg de nesuferit anotimp/ a absurd/ de fapt nu ești doar un personaj captiv/ într-o sală imensă/ aici ecouri diferite s-ar lovi desăvârșit violent unul de altul/ în care nimeni nu se mai înțelege cu nimeni/ e gălăgie ca la o nuntă încăpută pe mâna unor lăutari cu totul demenți/ dar bucuria/ dar străinul acela/ dar fericirea/ dar preafericitul acela/ dar viața din el/ o/ înviatul/ o/ ce nebunie copleșitoare a liniștirii/ azi îl ghicesc pe strălucirile cărămizilor de dincolo de perdele

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

2 gânduri despre „trăiesc la demisol

  1. Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! Mă consolez gândind că cei care citesc nu se vor împiedica în ce lipsește, ci vor merge mai departe plecând de la puținul prins și rostit.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s