trece
printre blocuri
îngânând hallelujah
omul care ascute cuțite

cu ele se taie
carne legume oameni
cele mai bune mai fine
s-ar putea pune sus
de ținut
pentru
absconsele trăiri sufletești ale muritorilor

dintr-un nai mic din lemn de cimișir
suflând în sus suflând în jos
ies
fa fa#
sol# la#
si do/ naturale
/ ca o revenire în pământul realităților imediate
do# re#
mi fa/ naturale

/ ca o altă revenire/ definitivă/
în alt pământ al altor realități imediate

dar cine mai ascultă
azi
scări cromatice descriind perfect fragilitatea