leșie

mi-au dăruit
ai mei
câinele lui goya
încă nu venise peste el nicio scufundare

îi tăiasem cu o lamă de bărbierit coada
ce șanse nemaipomenite avea să devină
cel mai primejdios câine din lume

apoi
câinele lui goya a trăit mai mult decât mine

și azi
câinele lui goya iese din muzeu
dă roată mulțimii ca unor oi
le adună pe toate le strânge la un loc
uitați veniți ham ham
intrați cu mine în toată această pastă indefinită
/ marginită de rame/
e viață aici e multă viață aici
s-a topit autorul/ trăiește difuz
ca într-o căldare în care se fierbe săpunul

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s