lumea cea nouă

furtuna a stat mult
a stat zile
deasupra acestor ținuturi

noi doi priveam
de pe deal
o pădure subțiată la margini

norii stătuseră mult
stătuseră ani
deasupra grămezii uriașe de ramuri

ploaia își dumicase mucegaiul în scorburi
fumegau vreascuri

cu poticneli
timpul trecea/ picotind
de la o zi de ieri
înspre ziua de mâine

niște regi/ câțiva
stăteau muți
culcați în morminte
la vale

mie
rodrigo de triana
mi se părea cu tărie că sunt
/ eu primul am văzut
dintre ape
lumea cea nouă
lumea cea nouă

lumea/ cea/ nouă

%d blogeri au apreciat: