lumea cea nouă

furtuna a stat mult
a stat zile
deasupra acestor ținuturi

noi doi priveam
de pe deal
o pădure subțiată la margini

norii stătuseră mult
stătuseră ani
deasupra grămezii uriașe de ramuri

ploaia își dumicase mucegaiul în scorburi
fumegau vreascuri

cu poticneli
timpul trecea/ picotind
de la o zi de ieri
înspre ziua de mâine

niște regi/ câțiva
stăteau muți
culcați în morminte
la vale

mie
rodrigo de triana
mi se părea cu tărie că sunt
/ eu primul am văzut
dintre ape
lumea cea nouă
lumea cea nouă

lumea/ cea/ nouă

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s