poeții

poeții trag/
oasele făpturii le pun cap la cap
între cărnuri

visează mult
construiesc lumi
râd în somn/ au vedenii
populează ospicii

melancolicii sunt trimiși în solii
spre un ținut al antinomiilor
/ de aici nu s-a mai întors nimeni

poeții când mor sunt tocați mărunt
risipiți/ împrăștiați pe ogoare
devin creme de corp/ biodiesel

peste ei și din ei cresc păduri
ierburi

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

5 gânduri despre „poeții

      1. Amân (și) răspunsul (ăsta); în ultimul timp am supărat oameni fără mari eforturi. Ceva rotițe sufletești vor fi fiind blocate.

        Nopți bune, alintătoare!

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s