rahila

șapte ani am slujit
apoi șapte ani am slujit
ca nebunul alerg/ șchiopătând
spre mesopotamia

la capătul scării ce coboară din cer
la fântână
cu berbecii
crudă mă așteaptă
rahila

să facem înălțătură din pietre
rahila
s-o stropim în neștire
cu ulei de măsline cu vin
să chemăm acuma pe domnul
rahila
să fie cu noi să ajute
la mulsul de dimineață al turmei

și eu am avut oi/ am avut capre/ berbeci/ vlagă
toate s-au pierdut/ s-au uitat/ s-au topit
în bombardamentul odessei
rahila

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s