semințe

amintește-ți
iubito
de captivitatea din beciuri

cred că pe noi ne-a salvat
privirea îndreptată hipnotic mereu spre ieșire

trecuse mult/ trecuse mult
îmi uitasem chipul
îți uitasem chipul
ca de apă erau
mâinile tale
/ gelatinoase

tu îmi șopteai grandilocvent într-o limbă străină
liniștit liniștit/ există speranță
va mai fi viind o lumină afară
ce ne așteaptă

taci
să nu speriem mâna ce intră aici
și lipește semințe pe ușă

și eu mă lipeam de pereți
mintea mi-o puneam
să privească în jur/ să ordoneze
întunericuri

I. C. LIȚĂ

Poezie, proză scurtă, ceva teatru mut

4 gânduri despre „semințe

    1. Mă consolați, mulțumesc! N-am puterea de a mesteca la nesfârșit o idee căreia nu reușesc, totuși, să-i dau o formă acceptabilă; până la urmă îi dau drumul așa, cum o fi, doar să scap. Ca acum.

      Apreciază

      1. Cred că ideile care urlă să iasă la lumină intempestiv și neapărat vin cu forma predefinită și predestinată. Am observat că eu revin la cuvântul care mi-a venit prima dată în gând. Primjl gând, pe nemestecate, e cel onest, cel potrivit.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s