amintește-ți
iubito
de captivitatea din beciuri
cred că pe noi ne-a salvat
privirea îndreptată hipnotic mereu spre ieșire
trecuse mult/ trecuse mult
îmi uitasem chipul
îți uitasem chipul
ca de apă erau
mâinile tale
/ gelatinoase
tu îmi șopteai grandilocvent într-o limbă străină
liniștit liniștit/ există speranță
va mai fi viind o lumină afară
ce ne așteaptă
taci
să nu speriem mâna ce intră aici
și lipește semințe pe ușă
și eu mă lipeam de pereți
mintea mi-o puneam
să privească în jur/ să ordoneze
întunericuri
I. C. LIȚĂ 