semințe

amintește-ți
iubito
de captivitatea din beciuri

cred că pe noi ne-a salvat
privirea îndreptată hipnotic mereu spre ieșire

trecuse mult/ trecuse mult
îmi uitasem chipul
îți uitasem chipul
ca de apă erau
mâinile tale
/ gelatinoase

tu îmi șopteai grandilocvent într-o limbă străină
liniștit liniștit/ există speranță
va mai fi viind o lumină afară
ce ne așteaptă

taci
să nu speriem mâna ce intră aici
și lipește semințe pe ușă

și eu mă lipeam de pereți
mintea mi-o puneam
să privească în jur/ să ordoneze
întunericuri

4 răspunsuri la “semințe”

    • Mă consolați, mulțumesc! N-am puterea de a mesteca la nesfârșit o idee căreia nu reușesc, totuși, să-i dau o formă acceptabilă; până la urmă îi dau drumul așa, cum o fi, doar să scap. Ca acum.

      Apreciază

      • Cred că ideile care urlă să iasă la lumină intempestiv și neapărat vin cu forma predefinită și predestinată. Am observat că eu revin la cuvântul care mi-a venit prima dată în gând. Primjl gând, pe nemestecate, e cel onest, cel potrivit.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: